Luni, 2 noiembrie, în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj, Vasile, un tânăr în vârstă de 19 ani, din localitatea clujeană Boju, comuna Cojocna,  priveşte insistent la ceas. Are un bandaj aplicat pe arcadă şi, observându-mi curiozitatea, îmi mărturiseşte că-şi aşteaptă un prieten – lovit şi el în cap, în urmă cu trei zile, cu o ţeavă, de către acelaşi agresor.

Asta, pentru că ambii doresc să-şi scoată certificat şi să facă apoi plângere pe numele individului. Totodată, precizează că mai trebuie să apară un al treilea coleg, căruia acest Flaviu, un tânăr de 23 de ani, bătăuşul satului, i-a distrus în aceeaşi confruntare maşina – şi care urmează să-i însoţească la poliţie.

Amabil, Vasile îmi povesteşte cum au decurs ostilităţile: „Vineri seară, după ce am ieşit de la muncă, stăteam şi noi, liniştiţi, la o bere, la Căminul Cultural. Brusc ne-am trezit în faţa noastră cu Flaviu – bătăuşul satului – un ins de 23 de ani care, de fiecare dată când bea, obişnuieşte să bată pe cineva. Tocmai coborâse din maşina lui, cu care circulă, nestingherit, chiar şi după ce consumă alcool. A venit „aţă” la mine şi m-a întrebat dacă-s şmecher, la care eu l-am rugat frumos să meargă acasă, fiindcă nu am poftă să mă bat cu el! Atunci, a dat fuga la maşină şi a scos din portbagaj o bară metalică!

Vreau să vă spun că, atunci când bate pe cineva, scoate de acolo diverse obiecte, pe care le foloseşte pe post de arme albe: un briceag, o secure sau o bară metalică. Se vede că în cazul nostru a preferat bara…” Acesta arată, în continuare, că Flaviu l-a pocnit – scurt şi puternic – în arcadă, cu bara – umplându-l, instantaneu, de sânge, după care şi-a concentrat atenţia asupra lui Cătălin, un consătean în vârstă de 17 ani, care, aflat alături, îndrăznise să-i strige să înceteze…

Apoi s-a apucat de maşina lui Ruben, alt martor la scenă, lovindu-i fundamental capota, bara şi o aripă! Totul, pentru că tărăşenia se desfăşura între trei maşini iar Ruben – văzându-l pe Flaviu cum foloseşte bara – îl rugase să aibă grijă de ele, una dintre ele fiind şi a sa! 

Povesteşte mai departe Vasile: „După ce Flaviu a plecat, am anunţat ambulanţa şi, împreună cu Cătălin am ajuns, fiecare, la un spital: eu la U.P.U. de pe Clinicilor, iar Cătălin la U.P.U. – Pediatrie, pe Calea Moţilor. Medicii mi-au cusut rana cu patru copci şi tot atunci m-a văzut şi un poliţist, la U.P.U. şi el m-a sfătuit să mă prezint de urgenţă la I.M.L., după care să depun plângere.” Tânărul este poftit în cabinetul de consultaţii, unde zăboveşte preţ de câteva minute. Iese apoi, ţinând în mână cu un certificat, în care legiştii i-au recomandat o săptămână de îngrijiri medicale.

Îl întreb, la finalul discuţiei noastre, ce are de gând să întreprindă în continuare, la care tânărul îmi răspunde, simplu şi hotărât: „Ce dă legea!” Apoi dă fuga afară, ca să-l ghideze pe Cătălin spre sala de consultaţii, pentru a-şi scoate şi acesta certificat medico-legal. Ies împreună cu el din clădire şi stau de vorbă cu Cătălin, care-mi relatează exact aceleaşi lucruri.

E însoţit, la rândul său, de Ruben – cel căruia Flaviu i-a distrus maşina – şi care-i va transporta ulterior, pe ambii, la postul de poliţie Cojocna, în ciuda faptului că maşina îi era destul de avariată.

Şi aceştia doi, ca şi Vasile, de altfel, sunt  hotărâţi să depună plângere la poliţie pe numele lui Flaviu: Cătălin pentru lovire sau alte violenţe, iar Ruben pentru distrugere.