Cu un bandaj înfăşurat în jurul capului, Claudiu, un tânăr de 24 de ani din Sâmboleni, aşteaptă să fie consultat la I.M.L.Cluj. Acesta s-a prezentat ca urmare a unei ordonanţe, emisă de poliţie, dată fiind gravitatea loviturii încasate, chiar de la propriul tată.
La început, menajându-şi agresorul, declară că a fost lovit doar cu o bâtă, dar, curând, aflu de la patronul său că lucrurile stau altfel: a fost înjunghiat în cap, după ce el şi un cirac de băutură, l-au atacat pe bătrân cu o bâtă, pentru că respectivul nu-l lăsase să mai bea!
Ca şi cum ar fi fost pierdut în spaţiu, Claudiu, de profesie muncitor constructor la o firmă din Cluj-Napoca, aşteaptă ca medicul legist – cel care-l văzuse şi la U.P.U., marţi seară, când a avut loc agresiunea – să-l poftească în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Îmi mărturiseşte, referitor la incident, cu jumătate de gură, şi fără a mă privi în ochi, următoarele:
„Marţi, am fost la un văr din sat, unde am stat – eu la o „fele” de bere şi tata la o ţuică. La un moment dat mi-a zis tata să mă duc spre casă, că vine şi el imediat, dar eu i-am spus să meargă el primul, şi vin eu după aia. Că aveam chef să mai rămân puţin la văru-meu. Atunci, tata m-a chemat afară din casă şi m-a dus până-n drum, unde m-a lovit în cap cu o bâtă, pe care o avea la el. Atât de tare, că am leşinat şi apoi n-am mai ştiut nimic de mine, până la spital, când m-am trezit.
Ieri am ieşit de la U.P.U., unde medicii mi-au cusut trei copci şi azi m-a trimis poliţia aici, la I.M.L. la consult. Dar, vă spun sincer, nu vreau să-i fac plângere lui tata, fiindcă-i bătrân, are peste 60 de ani şi nici n-am chef să se supere pe mine ceilalţi zece fraţi şi surori, dacă-l bag în puşcărie”.
După ce rosteşte aceste cuvinte, tânărul se închide în sine şi nu mai reuşesc să scot de la el nici măcar un detaliu. Însă, peste câteva minute, în timp ce Claudiu se află deja la consultaţie, apare chiar patronul tânărului. Referitor la acesta, după modul deschis în care se comportă, mă conving rapid că e un om cu suflet mare.
Mărturiseşte că l-a adus, marţi, pe tânăr, la spital – şi tot el l-a transportat, după aceea, înapoi, acasă. Apoi îmi relatează întreaga tărăşenie, aşa cum o ştie el, de la martorii oculari:
„Domnule, îl ajut pe acest copil, fiindcă, într-adevăr, are nevoie de ajutor. Cât despre ce s-a petrecut acolo, ştiu doar ce mi-au povestit cei din sat, care au văzut scena: el, împreună cu un alt băiat l-au atacat pe bătrân cu câte o bâtă, iar acesta, în apărare, a scos un cuţit şi i l-a înfipt, în cap. Bătrânul e şi el acum la U.P.U., în stare mai gravă decât fiul, supravegheat încontinuu de poliţişti.
Chiar acum, după ce Claudiu iese din cabinet, mergem la el să-i ducem un încărcător de telefon – fiindcă mai rămâne câteva zile la Urgenţă. Şi apoi, în funcţie de concluziile celor de la I.M.L. vor lua în considerare şi poliţiştii faptele” . Curând, iese şi Claudiu din cabinet. Tăcând misterios – în ciuda întrebărilor mele – părăseşte în grabă instituţia medicală clujeană, însoţit de binefăcătorul său, fiind limpede că nu are chef să se destăinuie.
