Un accident de circulaţie, soldat cu „şifonarea” a două oglinzi retrovizoare, produs marţi, în localitatea clujeană Răscruci, a generat un incident neobişnuit: unul dintre cei doi şoferi implicaţi, un ins de etnie rromă, a luat la bătaie un băiat de 15 ani şi două femei! Victimele spun că şoferul intrase pe contrasens şi, după accident, omul a turbat de furie când i-au zis că e vorba de o culpă comună! Spre indignarea victimelor, se pare că poliţia a neglijat actul de violenţă al şoferului şi s-a ocupat doar de minorul accident!
Doamna Liana, o femeie aflată în jurul vârstei de 50 de ani, poate fi considerată, în viaţa particulară, un om realizat: are cinci copii frumoşi şi sănătoşi, cu vârste cuprinse între 8 şi 23 de ani. Aceasta s-a mutat, de circa nouă ani, din Gherla, într-o zonă mirifică, localitatea Răscruci, aflată în administrarea comunei Bonţida. Dar – pentru că există întotdeauna un „dar” – lucrurile nu puteau merge perfect o veşnicie, aşa că un incident neaşteptat şi inexplicabil a dat-o peste cap – pe ea şi întreaga sa familie, în ziua de 9 martie.
Povesteşte aceasta, joi, 11 martie, în sala de aşteptare a I.M.L.Cluj, unde este însoţită de fiul de 15 ani, Radu şi de fiica de 23, Andreea, implicaţi în incidentul respectiv:
„Marţi, maşina prietenului fiicei mele, Andreea, în care se afla ea şi Radu, a „frecat”, din greşeală, pe o străduţă din Răscruci, maşina unui consătean, de etnie rromă, un bărbat în vârstă de circa 48 de ani. Ambii conducători auto au fost de vină, pentru că şoferul din cealaltă maşină venise pe contrasens. Noi, pacifişti, ne-am dus la el să-i dăm asigurarea, deşi, cum spuneam, şi el era de vină… Însă, în momentul când i-am spus acest lucru, omul a sărit, pur şi simplu, pe mine şi m-a luat la bătaie, arzându-mi un pumn în spate. Asta, după ce, nu demult am fost operată de cancer.
Apoi, s-a repezit la fiica mea şi i-a fracturat mâna, dintr-un pumn, iar pe băiatul de 15 ani – care sărise să-l oprească şi, în acelaşi timp filma scena – l-a trântit la pământ, i-a spart telefonul şi a început să-l „atingă”, serios, cu pumnii şi picioarele. În timpul acesta eu sunam la numărul de urgenţă 112 şi vorbeam cu doamna dispecer, care mă calma şi-mi spunea că trimite, câtpoate de repede, un echipaj de poliţie.”
Femeia se opreşte, pentru o secundă, din relatare şi mă priveşte în ochi, ca să observe efectul spuselor sale asupra mea, după care continuă: „Însă, spre marea noastră indignare, când au venit poliţiştii, cu mare întârziere,nici nu ne-au băgat înseamă, pe noi, care fusesem bătuţi – şi i-au dus doar pe şoferi la secţie, s-o facă de-o „amiabilă”…
Deontologic vorbind, eu cred că trebuia procedat invers: să se ocupe, prima dată, de femeile bătute – respectiv de mine şi de fiica mea – şi de băiat, nu de frecarea a două oglinzi, fiindcă asta s-a petrecut, de fapt. Ba, mai mult, d-na poliţistă era foarte revoltată pe atitudinea noastră, astfel că a refuzat să discute cu noi. Am vorbit, imediat după aceea şi cu un avocat, iar respectivul mi-a răspuns, după ce i-am prezentat cazul, că aşa ceva este de-a dreptul impardonabil. Pentru acest abuz – sau neglijenţă, nu ştiu cum să-i spun – am să fac plângere împotriva organelor de poliţie care au fost la faţa locului şi, de asemenea, o să cer în instanţă copia înregistrării convorbirii de la 112, în care se auzeau urletele de durere ale copiilor mei, în timp ce individul îi bătea. O să merg până-n pânzele albe, împotriva lor – a bătăuşului şi a poliţiştilor – mai ales că noi am fost cei nevoiţi să sunăm la postul de poliţie din Bonţida, ca să facem plângere, ei nici măcar nu ne-au informat că putem face acest lucru. Plus că şoferul ne ameninţa mereu că ne „face” şi ne drege, asta deoarece are relaţii la nivel înalt şi nu ne putem atinge de el.” Nu-şi încheie bine vorbele şi primul poftit la consultaţie este băiatul.
Acesta, după circa cincisprezece minute de şedere, se întoarce, ţinând în mână un certificat în care legiştii i-au recomandat două zile de îngrijiri medicale.
Cât despre tânăra de 23 de ani, pentru că nu deţinea, deocamdată, un act medical care să ateste, negru pe alb, fractura braţului, a fost îndrumată spre Clinica de Ortopedie, urmând se întoarcă, la I.M.L., cu el – şi să-l prezinte. Şi, înainte de a părăsi încăperea, d-na Liana ţine să sublinieze motivul pentru care îşi va continua demersul împotriva agresorului: „Pe lângă treaba pe care o am cu poliţiştii din Bonţia, pe bătăuş nu-l las: îi iau banii şi-i donez la săraci, asta pentru că în România nu s-a instaurat, deocamdată, din câte ştiu, legea junglei!”
