Dl. Petre Dănuţ Călian e un gospodar de seamă din satul Coasta – comuna Bonţida şi văr primar cu reputatul jurnalist clujean Ilie Călian, plecat dintre noi în urmă cu câţiva ani! Pentru că tencuiala casei sale – construcţie liptă de barul sătesc – e deja „terminată” de urina chefliilor din sat, acesta s-a hotărât să-l mustre pe unul dintre pişăcioşi şi l-a luat de o ureche, exact ca pe-un copil, ca să-l arate bunicului acestuia. Însă vinovatul, fără comentarii, şi-a înşfăcat bicicleta şi i-a trântit-o bietului om în cap, băgându-l în spital, cu multiple fracturi!
Bărbatul de 60 de ani este adus de către fiica lui, la I.M.L. Cluj, încă de la prima oră a dimineţii, vineri, 11 iunie, pentru a fi consultat în vederea eliberării unui certificat medico-legal. Omul s-a externat chiar atunci din spital, după peregrinări de câteva zile prin clinicile clujene, unde a şi suferit câteva intervenţii medicale pretenţioase. Mărturiseşte, cu amabilitate, dl. Călian, în ciuda stării fizice proaste pe care o are:
„În dimineaţa ultimei zi a lunii mai, pe 31, l-am surprins – pentru a suta oară – pe unu` din Coasta, Dănuţ, că-şi face nevoile pe peretele casei mele, care e lipită de cel al barului din sat. Nu face lucrul acesta numai el, fiindcă tencuiala e pictată şi dată jos, deja, cum nu aţi mai văzut, dar pe Dănuţ l-am observat cel mai des, fiind client fruntaş al localului. Curios, acolo e şi peretele exterior al casei vărului meu – care-i şi proprietarul barului – dar pe acesta nu urinează nimeni, poate ca să nu-l supere pe patron şi apoi să nu mai fie serviţi cu băutură!”
Bărbatul se opreşte pentru o clipă, îşi trage puţin suflarea, după care continuă cu şi mai mult aplomb:
„Iar seara, când individul s-a întors în sat,cu vacile, ducându-şi bicicleta pe lângă el l-am oprit şi l-am întrebat dacă-i frumos ce face… Iar Dănuţ, băut binişor, a început să mă înjure, birjăreşte. Iar eu, văzându-l pe bunicul lui – cel care l-a crescut – venind spre noi, l-am luat de ureche pe individ, cu două degete, exact ca pe-un copil rău şi l-am dus spre acesta, ca să-i spun ce ispravă a făcut nepotul lui. Asta s-a petrecut pe la ora 21.30. Însă, când bătrânul ajunsese la vreo cincisprezece metri de noi, Dănuţ a ridicat bicicleta pe roata din spate, după care m-a pocnit cu ea, direct în faţă! Am leşinat, instant, şi m-am trezit în şanţ – de data asta cu Nelu, bunicul lui, în timp ce mă călărea şi-mi căra la pumni, din greu. În tot timpul ăsta Dănuţ îl îndemna, înnebunit, să mă omoare odată! M-a salvat, într-un târziu, soţia, care a venit şi m-a scos de acolo! După care a chemat poliţia şi o ambulanţă a sosit, repede, de la Spitalul Municipal Dej. Iar pentru că eu vroiam să ajung numai la U.P.U. Cluj-Napoca, am stabilit cu medicul de pe salvare să mă ia copiii mei cu maşina, aşa că am permis ambulanţei să se întoarcă la Dej.”
Dl. Călian arată în continuare că, înainte de a purcede spre Cluj-Napoca, poliţistii sosiţi la faţa locului i-au luat o scurtă şi cuprinzătoare declaraţie, în timp ce bătăuşul urla, la câţiva metri de ei, ca să fie auzit de toată lumea:
„Cine vrea să se bată cu mine, să vină încoace! Eu sunt agresorul”. S-a potolit doar după ce unul dintre poliţişti i-a spus ceva, încet, la ureche… În continuare, dl. Călian a ajuns la U.P.U. Cluj-Napoca, unde, după o noapte de îngrijiri şi investigaţii, a fost transferat la Clinica de Ortopedie, pentru piciorul fracturat, după care a ajuns la Clinica de Chirurgie Maxilofacială. Adaugă bărbatul, cu obidă:
„Dacă la Ortopedie mi-au pus piciorul în ghips, la „Maxilo” a fost mult mai greu, fiindcă bicicleta îmi strivise orbita şi mi-o fracturase grav. Aşa că, după mai multe zile de şedere acolo, pe 8 iunie m-au operat la ochi, punându-mi şi o proteză de titan”! Nu-şi încheie bine vorba şi omul este poftit în cabinetul de consultaţii. Se întoarce după o şedere de circa 15 minute, ţinând în mână un certificat în care legiştii i-au recomandat nici mai mult, nici mai puţin de 65 de zile de îngrijiri medicale! Şi, înainte de a părăsi instituţia medicală clujeană, dl. Călian concluzionează: „De aici mă deplasez direct la Postul de Poliţie Bonţida, unde voi face plângere pe numele celor doi atacatori ai mei! Sper să reuşesc să-i aduc în faţa justiţiei, cât de curând, şi să dovedesc de asemenea că în cazul meu ne aflăm în faţa unei tentative de omor, nu în faţa infracţiunii de lovire şi alte violenţe, cum au lăsat poliţiştii să se înţeleagă… De asemenea, sunt cam supărat pe ei fiindcă, deşi mi-au promis acest lucru, în toate aceste zile nici măcar un telefon nu mi-au dat, ca să vadă cum mă simt!”
