Valentin este un clujean masiv, în vârstă de 33 de ani, din localitatea  Sânmărghita, comuna Mica. Miercuri, 17 martie, acesta intra, şchiopătând, la I.M.L.Cluj, cu umărul şi întreaga parte stângă, încorsetate, după două săptămâni de şedere în spital. Respectivul povesteşte că, vrând să treacă un pod, de pe raza comunei bistriţene Spermezeu, din cauza unei maşini parcate, s-a sprijinit cu braţul de balustrada de lemn a acestuia. Din nefericire, bârna a cedat şi omul s-a prăvălit, într-o vale, de la o înălţime de 2,5  metri.

 

La debutul dialogului nostru, Valentin declară că, „Golgota” sa de-abia acum începe, deoarece – după cum l-au atenţionat medicii – nu-şi va mai putea folosi braţul stâng, decât peste vreo doi ani de zile. Apoi, acesta trece la relatarea unei povestiri, incredibile, făcută parcă să ilustreze expresia cu prezenţa la locul nepotrivit, în momentul cel mai nepotrivit: „Eu sunt clujean, dar deţin un teren, în satul Hălmăsău, comuna Spermezeu, din judeţul Bistriţa-Năsăud. Venisem în sat cu un scop precis, la un vecin de terenul meu: îi deriorasem, din greşeală, curtea – trecând cu nişte lemne pe acolo – şi i-am adus nişte balastru ca să i-o repar, practic să acopăr noroiul pe care i l-au răscolit roţile camionului meu.

Şi, la un moment dat, aflat pe propriile picioare, în sat, am dat să traversez podul din ciment, peste o vale. Însă trotuarul era ocupat, pe trei sferturi, de o maşină, iar eu mi-am zis să trec pe fâşia îngustă dintre balustradă – un trunchi de brad – şi autovehicul. Însă, se pare că nu am fost inspirat, fiindcă m-am sprijinit puţin de bârnă. Aceasta, la greutatea mea, s-a frânt pe loc, iar eu m-am trezit în vale, după o căzătură de la o înălţime de doi metri şi jumătate.”  

Valentin arată, mai departe, că un localnic a sunat imediat la SMURD Bistriţa şi s-a convenit, de ambele părţi, ca un voluntar din Hălmăsău să-l urce într-o maşină şi să-l transporte, rapid, până în localitatea Căianu Mic, de unde să-l preia ambulanţa… Aşa s-a şi petrecut, iar Valentin a ajuns, rapid, la Spitalul din Beclean. „Am rămas internat acolo, timp de două săptămâni, cu umărul şi cotul stâng fracturate – şi, de asemenea, cu o entorsă la picior” – adaugă el. Nu-şi încheie vorba şi bărbatul este poftit în cabinetul  de consultaţii.

Zăboveşte acolo îndelung, iar când iese ţine în mână un certificat, în care legiştii i-au recomandat între 45 şi 50 de zile de îngrijiri medicale.

Apoi, se aşează lângă subsemnatul, fiindcă nu şi-a terminat povestea:

„Ce mă deranjează însă cel mai tare e faptul că, deşi vina, pentru tot ce mi s-a petrecut,  îi aparţine Primăriei comunei Spermezeu – care e şi constructorul, cu fonduri europene, al podului cu pricina şi al şoselei, de 12 km – primarul nici măcar nu mi-a dat un telefon, ca să vadă care e situaţia sănătăţii mele. Iar, dacă vă mai spun că respectivul mi-e şi naş, atunci nelămurirea dumneavoastră va fi şi mai mare, aşa cum e acum şi a mea. De aceea am să dau în judecată Primăria şi voi încerca să-mi găsesc dreptatea în justiţie, fiindcă vin vremuri grele pentru mine: am familie, copii, şi voi rămâne mult timp, de acum înainte, pe linie moartă”!

Apoi, introducându-şi hârtia în punga de plastic, omul salută respectuos şi părăseşte instituţia medicală clujeană…