O femeie a murit la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj, după ce a fost diagnosticată cu COVID 19, iar familia face o serie de dezvăluiri. 

„Am scos-o pe mama de la morga Spitalului de Boli Infecțioase din Cluj Napoca.

Experiența foarte tristă, traumatizată.

O sa povestesc nedreptățile, indiferența, neglijență, lipsa de comunicare a personalului medical și abuzurile savarsite. Au numai drepturi, dar obligați au numai … pacienți. Mama mea, Nagy Ana a fost internată cu răceala, bronhopneumonie și a murit de covid.

Dacă era anul trecut, când nu se știa de acest Covid … azi trăia. Au făcut tratament pentru Covid, iar infectia de la plămâni nu au tratat-o cu ce era necesar. Au fost 5 zile cand nu i-au dat antibiotice pentru bronhopneumonie, dar i-au dat medicamente pentru Covid …

A stat în spital din data de 3 august și în 31 august 2020 când a decedat.

A luat în 28 de zile de spitalizare 3 infecti intraspitalicesti grave, care au contribuit și ele la decesul mamei mele.

Am cerut necropsie -autopsia si se spune că la bolnavi de Covid nu se face autopsia ca așa e protocolul dat de Ministerul Sănătății…Mama avea 65 ani. De 2 ani era la pensie …

Am cerut prin adresa depusă în 12 august să mi se elibereze copie după analize, teste, foaia de observație și RMN, CT pentru a solicita, a cere o opinie separată, independentă de la Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș București și eventual pentru un transfer acolo.

Nici până în ziua când am ridicat trupul nu am primit aprobarea și documentele solicitate. Trebuiau aprobate pe ordin ierarhic, manager spital, manager servicii medicale, administrativ, doctori terapie intensive, infecțioase, e.t.c …

Când am scos trupul mamei, au chemat și un echipaj de la jandarmerie care să se asigure ca nu vor fii incidente. Aceasta e procedura, personalul medical vrea să se asigure că nu sunt incidente, discuții, și alte evenimente generate de rude, de aparținători când ridică trupurile celor dragi de la morga spitalului. Jandarmeria a plecat după ce am luat trupul mamei.

Și uite așa tristețea, durerea, disperarea, neputința, frustrarea, întrebările au rămas în viața mea, a fratelui meu, a tatălui și a altor cunoștințe, rude, prieteni …

Am insistat să o vad, să o privesc cât era internată, am sunat aproape zilnic când raspundeau la telefon, am încercat sa pastrez legatura, să mă informez, să aflu vești … aproape toate erau încurajatoare, bune, era speranță, nădejde, noi familia, prieteni, cunostintele ne rugam, mijloceam, posteam facandu ne si noi partea noastra si speram ca Dumnezeu e în ajutorul și sprijinul nostru.

Dar dezamăgirea, tristețea și disperarea au atins limite greu de suportat – când am dus hainele mamei să fie îmbrăcată cu un costum drag ei, să fie încălțată cu pantofi, personalul, autopsierul și doctorița epidemiolog care supraveghea predarea corpului mamei, au refuzat categoric, neputând fi înduplecați, afirmând și susținând că așa e protocolul de la Ministerul Sanatati de la ISU, de la Arafat – ca în cazurile de deces de virus Covid, morți nu se îmbracă. Mama, biata mama era dezbracată complet si-asa … au tras fermoarul sacului cu fund dublu și-au pus capacul sicriului peste ceea ce era – trupul și zambetul trist al mamei mele.

Ce să fac, ce să facem, cum să procedăm ca familie, ca prieteni, ca și cunoștințe, ca opinie publică …

Incredibile vremuri trăim. Va rog ajutati-ma”, a mărturisit Nagy Ovidiu Marian.