Oamenii sunt fascinați de pisici. De la vechii egipteni la oricine a dat un click pe un clip video de pe internet cu pisici, cu toții am căzut pradă acestor feline irezistibile care de multe ori ne surprind prin comportamentul lor.
Grațioase, amuzante, misterioase, pisicile știu cum să se cucerească și să ne controleze. Leonardo da Vinci le-a numit „o capodoperă”. Judy Melinek, medic legist, scrie în cartea ei că un câine ar sta credincios lângă cadavrul stăpânului său, dar o pisică „te va mânca imediat, fără scrupule”. „Am văzut rezultatul”, subliniază ea, deși mulți deținători de pisici nu pot să creadă așa ceva.
Însă în timp ce câinii plusează la fidelitate, pisicile se impun în relația cu noi prin atitudine (unii îi spun direct aroganță), dar și prin inteligența lor emoțională. Ființe enigmatice, ele continuă să ne atragă și să exercite asupra noastră un control pe care nu-l putem respinge. Experții consultați de The Guardian prezintă câteva lucruri care ne ajută să le înțelegem mai bine.
Ce mesaj transmite coada
Lucy Hoile, specialistă în comportamentul pisicilor și autoarea cărții „The Book Your Cat Wishes You Would Read”, spune că o pisică prietenoasă tinde să te abordeze cu „un semn de întrebare”. Coada este susținută cu o buclă în partea de sus, formând un semn de întrebare”. Este un mod de a-și arăta curiozitatea.
De ce torc pisicile
De regulă, fac asta pentru că sunt mulțumite, dar acest zgomot poate indica și că vor ceva anume – mâncare sau atenție – sau chiar că le doare ceva. Poți încerca să afli de ce toarce pisica ta, spune Hoile. „Dacă vrea ceva de la tine, atunci zgomotul va fi mai degrabă ascuțit și alert. Dacă e fericită, atunci va fi la o frecvență joasă, ritmică”.
Ceea ce complică, însă, problema este că durerea produce același tip de toarcere, spune ea. Pisicile torc pentru că încearcă să-și stimuleze vindecarea. Mai multe studii au arătat că toarcerea este un proces de autovindecare și poate îmbunătăți densitatea oaselor. Poate fi pe o frecvență mai joasă și mai încet decât atunci când e mulțumită și poți să cauți și alte semne că pisica ta suferă. „De exemplu, ochii se micșorează, iar urechile se întorc spre spate, așa că poți vedea din față spatele urechii, doar puțin.”
Sunt maestre ale controlului mental
Rozătoarele infectate cu parazitul Toxoplasma gondii, care se reproduce în intestinele pisicii, își pierd teama de pisici. Chiar și după eliminarea infecției, creierul șoarecelui sau șobolanui rămâne „resetat”, ceea ce nu-i de bun augur în relația cu pisicile. Ar putea, oare, pisicile să controleze la fel oamenii?
Se estimează că o treime din oameni a fost infectată cu T gondii (deși sursa pare a fi mai degrabă carnea insuficient preparată termic și legumele nespălate decât pisicile), iar la unele persoane poate crește riscul de a dezvolta schizofrenie și psihoză.
Se crede că toxoplasma crește nivelul de dopamină, neurotransmițător denumit „hormonul fericirii”, însă nu există dovezi care să susțină ideea populară că o infecție cu toxoplasmoză ne face, ca pe rozătoare, atrași de pisici. Totuși, capacitatea acestor feline de a ne manipula poate fi verificată zilnic prin ușurința cu care ne pot subjuga atenția.
Sunt foarte rapide
Pisicile pot alerga cu 48 de kilometri pe oră. „Sunt extrem de rapide, au explozii de ritm și au abilitatea de a schimba rapid direcția. Asta înseamnă că pisicile sunt remarcabil de eficiente și îi pot depăși cu ușurință pe oameni”, spune Anita Kelsey, specialistă în comportamentul pisicilor și autoarea cărții „Let’s Talk About Cats”.
Sunt prădători, dar și vânat
Pisicile au mare nevoie de viteză, atât pentru atac, cât și pentru apărare. Înrudite cu felinele mari, precum tigrul, leopardul și ghepardul, ele folosesc viteza când vânează, dar spre deosebire de prădătorii de talie mare, atunci când se confruntă cu un pericol, de pildă un câine, vor folosi numaidecât alergarea. „Sunt orientate să se mențină în siguranță, alegând în principal fuga în locul luptei”, spune Hoile. Pisicile sunt prădători extrem de eficienți și, spre oroarea multora, au provocat extincția mai multor specii native.
Șuieratul e un semn de avertizare
Întrucât cele mai multe pisici fug în loc să atace, „când o pisică șuieră nu înseamnă că vrea să te rănească, ci încearcă să te facă să te îndepărtezi”, spune Hoile. „Este modul lor de a evita atacurile. E un avertisment, ca și cum ar spune: ‘O să te atac dacă te apropii, dar de fapt n-aș vrea să fac asta’. Nu înseamnă că pisica se poartă urât, ci că încearcă să fie drăguță”, interpretează experta acest comportament.
Și ele pot avea probleme de sănătate mintală
Ca și oamenii, pisicile sunt predispuse la anxietate. La pisici se numește sindromul Pandora. „Este similar cu anxietatea la oameni, ca orice răspuns anormal la stres”, spune Ellie Lee, veterinară și proprietara clinicii Manchester Cat Clinic. „Poate avea efecte fizice asupra corpului lor. De exemplu, pot face un tip de cistită care nu este provocat de bacterii, ci de stres și de inflamație în vezica urinară.”
Ca specie sunt maleabile, individual nu prea
Ca și oamenii, ideea că pisicile sunt distante și mulțumite cu propria companie este valabilă doar pentru unele dintre ele. „Pisicile pot trăi în multe situații sociale diferite: în grupuri de pisici, în casele noastre și cu alte animale pe care le avem. Dar nu orice pisică este în stare să trăiască în orice situație. Ca specie sunt destul de flexibile în ce privește nevoile lor sociale, dar individual au propriile preferințe”, spune Lee, adăugând că o pisică anxioasă poate să respingă prezența altor pisici în casă. „Le pot cauza mult stres și poate să le fie mai bine să stea singure”.
O pisică poate primi sânge de la un câine. Doar o dată
Dacă o pisică are nevoie urgentă de tranfuzie de sânge, poate fi folosit sângele unui câine, însă numai o singură dată. „Ele dezvoltă anticorpi împotriva sângelui”, spune Lee, așa că, dacă e folosit a doua oară, sângele de câine poate provoca o reacție fatală. Experta precizează că este greu de obținut sânge de pisică din donații. „Există o bancă de sânge pentru câini, dar în cazul pisicilor trebuie să le iei mult sânge și să le sedezi pentru asta, așa că oamenii nu se înghesuie să doneze sângele pisicilor lor. Este o încercare destul de grea”, spune experta.
Pisicile pot mirosi cu gura
„Au acel organ pe cerul gurii, numit organul lui Jacobson (organul vomeronasal, un organ auxiliar al simțului olfactiv care se găsește la multe animale, n.r.)”, spune Lee. „Dacă vedeți o pisică cu fața aceea amuzantă când își ridică buza și arată de parcă ar zâmbi, ea aspiră puțin aer în acest organ pentru a analiza mirosurile neobișnuite”, explică specialista.
Sunt excelenți cățărători, dar au probleme la coborâre
Există un motiv pentru care pisicile rămân cocoțate în copaci. Asta din cauza gheruțelor lor, care, spune Kelsey, „sunt curbate doar într-un singur sens, ceea ce face ușoară urcarea, ținerea și agățarea ghearelor în obiectul pe care se cațără”. Dar ceea ce le avantajează la cățărare le depunctează la coborâre. „Cele mai multe pisici intră în panică, așteptând să fie salvate”, spune experta. Multe reușesc, totuși, să se dea jos, după ce explorează mai multe posibilități și își dau seama că pot coborî la fel cum au urcat, cu coada în jos, agățându-se cu gheruțele ca să nu cadă de la înălțime.
Mustățile nu au fire normale de păr
„Se numesc vibrize tactile. Foliculii din care iese părul lor are multe terminații nervoase, așa că sunt foarte sensibili, un pic ca amprentele noastre. Nu ar trebui să tai niciodată mustățile pisicii tale, fiindcă acestea le ajută să simtă lucruri din mediul lor, chiar și curenții de aer”, spune Lee.
Există un motiv pentru care se recomandă să i se servească mâncarea și apa în boluri largi. În cele strâmte pot căpăta „oboseala mustăților”, care apare când mustățile lor tot gâdilă marginile castronului și le irită.
Pisicile au și alt set de mustăți
Căutați perișorii de pe spatele lăbuțelor din față, cunoscuți sub numele de mustăți carpiene. „Îi dau pisicii un feedback senzorial important în ceea ce privește prada: ceea ce este necesar pentru a prinde și a aduce prada sub control pentru a ucide”, spune Kelsey.
Lăbuțele lor sunt multifuncționale
Pisicile transpira prin lăbuțe, spune Kelsey. „Au mici glande sudoripare între gheruțe, deși principalul mod în care pisicile se răcoresc este să se lingă, răsuflând, și să găsească locuri răcoroase pentru a se întinde dedesubt sau deasupra lor.”
Labuțele lor au și glande mirositoare. „Așa că atunci când zgârie mobila, adesea își marchează teritoriul lăsând în urmă mirosul”, spune Hoile. Ea recomandă să urmăriți unde își aleg să zgârie, de pildă canapeaua sau mobilierul de lângă ușă, și să puneți acolo un stâlp de joacă. „Pot marca teritoriul unde doresc, dar pe o suprafață adecvată”, explică experta.
Motanii au o „armă îngrozitoare”
„Penisul unui motan este acoperit de ghimpi înțepători”, spune Hoile. Acest lucru va stimula femelele să ovuleze după împerechere. Din acest motiv nu vei observa pisica ta necastrată având călduri, așa cum se întâmplă la câini, pentru că ovulează doar dacă s-a împerecheat. Este un proces evolutiv fascinant, deși și alarmant.”
Penisul unui motan este foarte mic și bine ascuns. Iar dacă motanul este castrat, țepii de pe penis cad, precizează Lee. Toate pisicile pot răsufla ușurate.
Pisicile vânează singure
Reputația pisicilor de ființe egoiste se confirmă la acest capitol. Chiar dacă trăiește laolaltă cu alte pisici, această felină se duce singură la vânătoare, iar prada o împarte doar dacă are pui, spune Hoile. „Nu sunt ca leii, care vânează ca o haită. Ele tind să-și păstreze prada.”
Nu au claviculă
De aceea sunt atât de flexibile și de agile, iar noi, oamenii, și alte animale nu. „Pisicile sunt cățărători și săritori foarte înzestrați, iar absența clacivulelor rigide le permite o gamă mai largă de mișcări cu labele din față”, spune Kelsey.
Ce este ” punga primordială”
Unele pisici au o burtă lăsată, spune Lee, „și chiar acolo au niște pernițe de grăsime în vintre. Se mai numește și pungă primordială și devine puțin mai mare din cauza creșterii în greutate. Pisicile domestice pot fi puțin mai grase decât pisicile sălbatice”. Punga de grăsime e ceva cu care și oamenii încep să se familiarizeze în această perioadă a anului, doar că, spre deosebire de pisici, asta îi enervează cumplit.
Pisica vorbește cu tine
Pisicile nu prea miaună una la alta. „Am auzit că pisicile miaună în special la oameni și este ceva ce au învățat să facă”, spune Lee. Pisicile care trăiesc împreună tind să nu comunice în acest fel. Nici pisicile sălbatice nu fac asta în prezența oamenilor, ceea ce sugerează că este ceva ce pisicile de companie au învățat ca să ne atragă atenția.
Un studiu a arătat că atunci când pisicile torc pentru că vor ceva – mâncare, de obicei – acest zgomot include o reminiscență a plânsului unui bebeluș, ceea ce exploatează „prejudecățile senzoriale” pe care oamenii le au pentru a oferi îngrijire. Mieunatul este, așadar, un mod al pisicii de a comunica cu omul.
