Supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc”, mănăstirea din judeţul Suceava este locul ce reuneşte mii şi mii de oameni veniţi în pelerinaj și rugăciune. Toți vin cu același gând: rugăciune, mântuire și căutarea puterii pentru a trece peste toate problemele. Acolo şi-a petrecut regele Mihai prima sărbătoare de Paşte după revenirea din exilul impus de comunişti. Cum se numește această mănăstire și de ce poartă acest nume?

„Ierusalimul Neamului Românesc”, una dintre cele mai cunoscute și vizitate lăcaşuri de cult

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către Mihai Eminescu, în 1871. Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava. Mănăstirea a fost un important centru cultural.

Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Istoria uneia dintre cele mai vechi mănăstiri

Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Daruri lăsate de doi dintre cei mai iubiţi ocrotitori ai României: Ştefan cel Mare şi Regele Mihai. Însetat de ţara lui şi de lumină, fostul monarh a mers să celebreze Paştele la Putna în 1992, la revenirea din exilul forţat care începuse în 1948.

Reconstrucțiile mănăstirii de-a lungul vremii

Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și mai recent, în perioada 1961-1975.

Arhitectura mănăstirii Putna

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești.

Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882.

Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739.

Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră.

Mănăstirea Putna este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.

Credincioșii în curtea mănăstirii Putna

„De-a lungul istoriei, românii au venit la Putna pentru a se închina la Sfântul Ștefan ca la un părinte al neamului și a-l ruga să mjlocească și să vegheze asupra neamului, venind aici, au luat putere”, a declarat Părintele Dosoftei Dijmărescu.

Peste 10.000 de pelerini din toată ţara sunt aşteptaţi să ia lumină de la mănăstirea Putna în Noaptea Învierii.