Cât de dificil este să reziști acum în fața asaltului continuu al rușilor? Am primim o mărturie exclusivă și în direct de la un luptător român de pe frontul din Ucraina. Identitatea sa este evident protejată, la fel și locul unde se află pe front. Indicativul său este Geto Tac și a vorbit la emisiunea LIVE cu Rotaru și Kiss de la Digi24.

Alexandru Rotaru, jurnalist Digi24.ro: Presa occidentală vorbește despre un pericol, parcă iminent, și ne întrebăm cum este pentru un soldat român care se află acolo, pe front. Cum este pentru dumneavoastră personal această emoție dată de iminența unei posibile catastrofe?

Militar român care luptă în Ucraina, comandantul grupului Getica, cu indicativul Geto Tac: E puțin frustrant, sincer. Eu am experimentat acest lucru de la sfârșitul lui ianuarie 2023, și pot să spun că am fost destul de eficienți până prin iulie, august.

Simțim efectiv că există un colaps de suport și de sprijin. M-ați întrebat cum vedem o posibilă catastrofă. Vedem așa ceva. Are dreptate domnul președinte Zelenski. Rusia nu o să se oprească în Ucraina, suntem foarte conștienți și foarte siguri, cei din Getica, românii care luptăm în Ucraina, nu avem absolut niciun dubiu că va fi așa.

Ați văzut ieri știrile cu aceste, sperăm deocamdată, zvonuri de anexare a Transnistriei de către Rusia, și încet-încet românii, și comunitatea internațională în general, dar noi mai mult, pentru că suntem foarte aproape de zona asta, suntem la 250-300 de kilometri de România, simțim acest lucru.

Românii trebuie să fie conștienți că există din ce în ce mai multe semnale de alarmă trase de experți internaționali, nu de noi care suntem singurii soldați aici, și care spun că Putin nu se va opri în Ucraina.

Din punctul nostru de vedere, ca soldați, o să continuăm să luptăm atât timp cât avem muniție, și sperăm să nu trebuiască să luptăm până la ultimul cartuș, că până la urmă s-au mai văzut tragedii d-astea, nu o să fim primii din istorie, dar este frustrant. E frustrant că s-a oprit spijinul internațional, așa, fără nicio explicație.

Robert Kiss, jurnalist Digi24.ro: Când a fost cel mai dificil moment în care v-ați aflat acolo?

Geto Tac: Cel mai dificil moment este acum, în zilele astea. Am avut momente foarte dificile, pentru că e război, hai să o spunem. Cei care am venit aici nu ne-am așteptat să venim într-un carusel, într-un parc de distracții. Am știut la ce ne înhămăm. Se moare pe capete, e un război în care murim din ambele părți, orice ar zice oricare dintre părți. Se moare pe capete și, zic eu, să mă iertați că spun „din fericire”, dar deocamdată inamicul are o rată de mortalitate mai mare decât armata ucraineană.

Am luptat eficient cât am avut arme mai bune, dar ăsta este cel mai dificil moment, când începi să te apropii de un colaps. Un colaps al frontului, și din păcate nu este un colaps pentru că nu ești eficient în luptă, ci un colaps cauzat logistic și de alți factori pe care tu ca soldat nu ai cum să-i controlezi.

Am văzut oameni făcuți bucăți, mi-am văzut colegi morți.

Am avut momente grele, am avut dificultăți chiar și cu comandanții ucraineni, pentru că se ajunge la o tensiune și la discuții, până la urmă toată lumea e tensionată și moralul începe să scadă în periada asta în care suntem acum, dar am supus la vot și nu vrea nimeni să meargă acasă.

Noi continuăm să credem că dacă slăbim inamicul aici, o să avem mai puțin de lucru în partea noastră. Sperăm ca niciodată să nu ajungă războiul în România. Continuăm să o spunem în fiecare apariție media. Să nu creadă cineva că ne dorim război, dar din păcate nu o să fie doar de partea noastră responsabilitatea. S-ar putea ca noi să nu putem să evităm un război.

Când zic România, mă refer și la Republica Moldova, chiar dacă suntem două republici separate. Sunt frații noștri, iar Moldova este într-o situație extraordinar de periculoasă.

Nu o să ne oprim niciodată. Sunt planuri. Președintele Zelenski spunea de câteva surprize care îi așteaptă pe ruși. Nu o să încetăm niciodată să luptăm cu inamicul, și întotdeauna o să găsim niște maniere de a modifica anumite elemente ale războiului ca să ne convină, chiar dacă războiul nu se poate duce fără muniție. A fost o dezvoltare de drone aici, ne-am dat seama că dronele comerciale se pot adapta pentru uz militar.

Am dori să transmitem românilor că ne gândim mult la ei, ne gândim la patrie. Orice am face aici, și chiar dacă luptăm pentru o țară străină, am spus-o și o mai spun, că luptăm pentru România aici, și de ce nu, pentru latura umanitară de a ajuta un vecin care – nu contează dacă am avut relații foarte bune sau nu cu el înainte, și ce zice propaganda. Relațiile astea se pot repara oricând. Ne gândim mult la țară, și sperăm ca românii să ne înțeleagă. Înțelegem că și în România există propagandă. Îi îndemnăm cât mai mult să verifice știrile, să încerce să aleagă cu inima când aleg o parte sau alta în lupta asta.

Familiile noastre s-au obișnuit cu gândul, a fost mai greu la început, din prizma mea personală nu am avut probleme să îmi conving familia că o să fie totul bine. Sper că nu o să rămân pe aici și o să pot să mă întorc în țară. Familiile înțeleg ce facem și sunt de acord cu noi și înțeleg că facem un sacrificiu pentru țară și pentru viitorul copiilor noștri.