Au trecut deja două săptămâni de școală, iar profesorii vor începe, în curând, să pună primele note în cataloage. Moment în care vom asista la cel puțin două dintre fenomenele care ne caracterizează sistemul de educație: vânătoarea de note și recompensa părinților care vor premia în cadouri sau bani performanța copiilor la școală.

Ce spun specialiștii despre premierea materiala a elevilor silitori. Foto: 123 RF

Cât de sănătoasă este această practică a părinților de a oferi recompense copiilor în funcție de performanțele școlare? Care este limita – dacă există vreuna- dincolo de care acest obicei devine nociv pentru copii? Ce tipar de comportament dezvoltă un elev „mituit” când va deveni adult? La toate aceste întrebări ne-a răspuns psihologul Keren Rosner, care trage și un mare semnal de alarmă: procesul de învățare condiționată nu are nici o legătura cu procesul de educație. Iar la finalul celor 12 ani de școală ne vom afla în fața unor „roboți” care au memorat diverși termeni și noțiuni, dar pe care, în realitate, nu-i înțeleg și nu-i vor înțelege vreodată.

Procesul de învățare, o responsabilitate, nu un troc

„Mulți părinți consideră că este de datoria elevului să învețe și s-o facă bine, iar acest lucru nu trebuie premiat. Copilul trebuie să învețe pentru el, nu pentru părinți, pentru bani sau pentru cadouri. Există însă alții care sunt de părere că un imbold, o motivație în plus nu strică niciodată, mai ales dacă rezultatele finale sunt cele scontate”, a declarat pentru Adevărul psihologul Keren Rosner. Vorbim, așadar, despre o decizie care rămâne la latitudinea părinților însă cu efecte diferite în ceea ce-i privește pe copii. „Dacă recompensa este frecventă, iar fiecare notă de 10 vine la pachet, din partea familiei, cu cadouri, bani, surprize de tot felul, copilul el va crede, în mod eronat, că procesul de învățare, educația lui până la urmă, necesită ceva la schimb: învăț dacă îmi dai, învață dacă îm cumperi..iau Bacalaureatul daca”.

Însă nici părinții, nici copiii nu realizează că, de fapt, își fură singuri căciula, spune psihologul. „Copilul trebuie să învețe pentru el, nu pentru părinții săi sau în funcție de promisiunile care i se fac”, mai spune psihologul. Elevul nu va înțelege, practic, niciodată, că a învăța este o responsabilitate, nu un troc făcut cu mama sau tata. „Pe de altă parte, dacă recompensa este exagerată, copilul va crește cu ideea că totul i se cuvine, inclusiv eforturile financiare ale părinților vor fi privite ca fiind normale, firești”, a mai precizat specialistul.

Diferența dintre recompensa condiționată și cea de apreciere

Keren Rosner consideră că am putea aluneca pe o pantă foarte periculoasă și anume vânarea notelor, un fenomen care nu este este, de altfel, deloc necunoscut: „Dacă iei nota 10 , îți cumpăr un telefon, îți iau o tabletă nouă, îți dau bani, te trimit în vacanță cu prietenii etc. Este normal ca elevul să înceapă să alerge după note, să le-mpuște din mers cu gândul la răsplată. Iar apoi, pentru că de fapt pe el nu l-a interesat procesul în sine al educației, va uitat tot ce a acumulat”.

Însă, atrage atenția psihologul, există două tipuri de recompensă: „Există anumite cadouri care sunt condiționate, pe principiul îți cumpăr ceva ce-ți dorești dacă și tu îmi aduci o notă de 10 și cadourile oferite ca și recunoaștere a efortului depus de copil la școală. Să-i faci o surpriză bucuros și mândru fiind de elev, de performanțele lui. Să și nu facem confuzia. De multe ori, părintele spune dacă înveți, îți dau un telefon, îți cumpăr o bicicletă etc. Și atunci copilul face eforturi pentru a obține ceea ce își dorește. Și atât. Dar dacă elevul are rezultate bune la școală, iar părintele îl recompensează, dar nu condiționat, este cu totul altceva”.

Gestul părinților este, mai degrabă, o validare a eforturilor pe care copilul le-a făcut la școală.  cCuvântul „meriți” prinde conotații adânci în sufletul elevului, căci el a obținut din partea mamei sau a tatălui mai mult decât un obiect: a obținut recunoștință, admirație, mândrie. „Deci, cadourile pot fi bune dacă știi cum să le oferi”, a mai precizat psihologul.

Un copil „mituit” să învețe va deveni un adult cu principii de viață total eronate: „Adultul de mâine va aștepta recompensă pentru absolut tot ceea ce face. Va aștepta mereu ceva la schimb și nu va primi de fiecare dată. Se dezvoltă în cazul lui egoismul care atrage după el consecințe pe măsură. Iar când va intra în câmpul muncii un astfel de individ ar putea avea un șoc”, avertizează Keren Rosner.

O astfel de persoana va avea pretenții nerealiste și va aștepta mereu ceva la schimb, explica psihologul: „Acești oameni nu sunt motivați să depună efort dacă recompensa nu este cea pe care și-o doresc ei. Devin apatici, blazați, fără chef de muncă, neimplicați, fără a performa la locul de muncă. Nu știu să persevereze, să facă sacrificii, sunt prea grăbiți, cer totul dintr-o dată, nu oferă în schimb nimic dar au pretenții foarte mari. Și nu este vina lor căci așa au învățat din familie că funcționează lucrurile”.

De la prăjituri, la tablete și telefoane mobile

„Eu, când am luat premiul I cu coroniță, am fost cu mama la cofetărie și mi-a cumpărat o prăjitură. Vă dați seama că nu am învățat pentru acea recompensă, însă bucuria a fost foarte mare. Dar asta era pe vremea mea. Acum, părinții cumpără nu bomboane, nu prăjituri, ci telefoane mobile și tablete ultimul răcnet, tot soiul de gadgeturi, haine de firmă, chiar și mașini după absolvirea Bacalaureatului. Nu contează că elevul a luat nota 6 și abia l-a trecut. Bine că l-a trecut”, a declarat pentru Adevărul Miruna Alexandru, mama unui elev de clasa I.

„Mi nu mi se pare că este ok să-ți „mituiești” copilul să învețe. Îi faci o mare defavoare, un mare deserviciu. El nu trebuie să învețe pentru a primi ceva la schimb, nici pentru note nu ar trebui să învețe ci pentru el. Școala a devenit însă o competiție, o pistă de curse pe care copiii aleargă, se întrec cine să fie primul. Nu contează ce știi cu adevărat ci notele din carnet care vin la pachet, de multe ori, cu premii din partea părinților. Iar la final, când tragi linie, copilul iese din școală un robot care a învățat pe dinafară niște noțiuni și niște termeni pe care însă îi va uita cu prima ocazie”, mai spune mama.

„Nu contează promisiunea unei recompense, ci recompensa pe care o oferi copilului”

Cătălin Nan, președintele Federației Părinților, considera că nu ideea de a oferi un cadou copilului este nocivă ci, mai degrabă, ceea ce îi cumperi copilului: „Totul ține de psihologia internă a familiei, de parenting. Îmi amintesc ce fericit am fost în clasa I când ai mei mi-au spus că dacă iau coroniță îmi cumpără bicicletă pegas. Păi am muncit tot anul pentru asta și nu mi-a stricat deloc. Astăzi însă, în era tehnologiei, sunt părinți care promit gadgeturi și contribuie practic la dependența tinerilor de internet, de rețe sociale. Apoi, sunt părinți care exagerează, duc totul la extrem. Îi împing pe copii în goana aceasta după note și culmea, tot ei sunt cei care susțin și meditațiile”, a mai precizat președintele părinților.