O femeie în vârstă de 32 ani din municipiul Roman a născut acasă, refuzând asistenţa medicală atât pentru ea, cât şi pentru făt. Având în vedere faptul că viața mamei și cea a nou-născutului ar fi putut fi puse în pericol, dispecerul 112 a trimis la fața locului un echipaj de poliție. După patru ore de negocieri, familia a permis accesul în locuință cadrelor medicale, care au îndepărtat placenta și au tăiat cordonul ombilical.
Duminică, 11 februarie, orele după-amiezii. Un bărbat din orașul Roman, județul Neamț, sună la 112 și cere o ambulanță cu medic pentru a înregistra o naștere la domiciliu. Soția acestuia născuse în acea dimineață, acasă, un băiețel. Însă, nici placenta, nici cordonul ombilical nu fuseseră îndepărtate. Este motivul pentru care echipajul medical ajuns la fața locului solicită să vadă copilul și mama, să se asigure că cei doi se află în afara oricărui pericol. Bărbatul însă refuză categoric.
Fără sorți de izbândă și pentru că timpul în aceste cazuri devine cel mai mare dușman, la ora 16.28 medicul decide să alerteze poliția. Dispecer, în acel moment, era Loredana Axinte, de 43 de ani. „Medicul ne cerea sprijinul. Era vorba despre un nou-născut care s-ar fi putut afla în pericol. Echipajul de pe ambulanță nu putea pătrunde în intimitatea oamenilor, în casa lor. Noi însă, ca polițiști, am fi putut să-i convingem să-i lase pe medici să-și facă datoria. Ceea ce s-a și întâmplat până la urmă“, a povestit, pentru „Adevărul“, Loredana Axinte.
Femeia, care este negociator în cadrul poliției Neamț, a discutat mult și cu tatăl bebelușului. „Până a ajuns la fața locului colegul meu, am încercat să fac tot ce mi-a stat în putință să-l conving pe bărbat să permită medicului accesul în casă. I-am explicat că nu ne interesează decât binele bebelușului și al mamei. Bărbatul, însă, ne-a spus că nu este de acord, că vrea să fie lăsat să se bucure de moment, de nașterea fiului său. Mi-a spus că atât el, cât și soția au planificat din timp această naștere la domiciliu, că s-au interesat despre tot ce presupune acest lucru, s-au pregătit așa cum trebuie. Mi-am dat seama că vorbesc la telefon cu o persoană cu cunoștințe, cu un om inteligent care părea că știe ce spune. Așa că am mizat pe asta. I-am explicat că bebelușul s-ar putea afla în pericol dacă nu are cordonul ombilical tăiat, la fel și mama, căreia nu i se îndepărtase placenta. După atâtea ore de la naștere s-ar fi putut întâmpla o tragedie. Trebuia să iau în calcul asta. Nu sunt medic, dar trebuia să mă gândesc la ce poate fi mai rău“, a povestit dispecerul.
Succes după patru ore de negocieri
Între timp, la adresă a ajuns și Silviu Lazăr, al doilea negociator. Tânărul, în vârstă de 35 de ani, are o foarte mare experiență pe teren, iar de-a lungul timpului a avut de-a face cu cazuri dintre cele mai grave. Toate, rezolvate cu succes.
„Am ajuns acolo în jurul orelor 18.30-19.00. Am vorbit cu tatăl, am vorbit și cu bunicii copilului, care sosiseră și ei între timp. Cu toții mi-au spus că nașterea la domiciliu a fost una asumată. Părinții au considerat că așa își protejează cel mai bine copilul. I-am explicat tatălui că ne dorim ca mama și copilul să fie bine-sănătoși“, ne-a povestit Silviu.
Silviu Lazăr are o experiență de 7 ani ca negociator în cadrul Poliției
Polițistul ne-a spus că o parte din negocieri le-a purtat prin intermediul bunicilor bebelușului. „Am vorbit cu părinții lui mai mult. El a cam evitat să iasă din casă. A stat tot timpul cu soția și copilul. Am încercat cumva să ajungem la el prin părinții săi. La fel, niște oameni foarte educați, cu mult bun-simț. Foarte citiți. Știau legile foarte bine.“
Negocierile, atât la telefon, cu dispecerul, cât și față în față cu tatăl copilului, au durat în jur de patru ore. „Există niște proceduri pe care le urmărim. Încercăm să câștigăm încrederea omului, să nu-l mințim. Să vorbim cu el cât mai sincer, cât mai calm, să-i explicăm consecințele anumitor acțiuni la care el poate nu se gândește. Trebuie să simți omul, să-ți dai seama care sunt intențiile lui reale. Să știi când să insiști, când să te retragi“, a explicat Silviu o parte din procedura de negociere.
Salvatorul a înțeles punctul de vedere al bărbatului care nu încălcase nicio lege. În România nu este interzis să naști acasă. Negocierea era, așadar, singurul mod prin care se putea rezolva această situație. Silviu a scos la înaintare „arsenalul greu“. Sunt tehnici specifice de negociere, proceduri pe care le-a urmat întocmai. „Am fost empatic, i-am explicat că îl înțelegem, că îi respectăm decizia. Că nu îl judecă nimeni și că, până la urmă, nu a făcut nimic rău. I-am spus că polițiștii nu au doar rolul de a da amenzi sau de a întocmi dosare penale. Că suntem și noi oameni, la fel ca ei, care înțeleg problemele celor din jur. Există o reticență atunci când vine vorba despre polițiști. Și, dacă reușești să spargi gheața, să te apropii de om, atunci este un semn că l-ai câștigat“, mai spune Silviu Lazăr.
În cele din urmă, tatăl bebelușului s-a lăsat convins. „Medicul a intrat în locuință, a văzut copilul și mama. Eu am așteptat afară. Nu știu exact ce s-a întâmplat acolo, dar, când a ieșit, pe mine m-a interesat un singur lucru. Să știu că cei doi sunt bine. Prioritatea mea asta era. Să nu pățească cel mic ceva. Trecuse ceva timp de la naștere.“
La final, polițistul și tatăl bebelușului s-au îmbrățișat. „L-am felicitat pe proaspătul tătic, i-am urat multă sănătate copilului. A fost un moment foarte fain“, ne-a mai spus negociatorul. „Noi nu judecăm, nu contestăm, nu punem etichete. Omul se află într-un impas, iar datoria noastră este să-l ajutăm, indiferent de situația prin care trece“, a adăugat Loredana.
De ce aleg femeile să nască acasă
Nașterile acasă au luat amploare în statele dezvoltate, iar trendul pare să ajungă și în România, care, potrivit specialiștilor, nu este pregătită pentru o astfel de procedură. Când vine vorba de motivele pentru care optează femeile pentru o astfel de naștere, experții cred că frica le determină să rămână acasă, chiar dacă se supun unor riscuri majore.
Adina Păun, moașă la Centrul FILIA, a explicat pentru „Adevărulׅ“ că, pe de-o parte, vorbim de frica față de sistem, pentru că la noi există un curent anti-stat, unde considerăm că nu suntem respectați și suntem mințiți, iar pe de altă parte există și frica de sistemul medical, pentru că nu ne simțim în siguranță în spitale. Psihologul Keren Rosner spune că și neîncrederea în sistemul sanitar le determină pe aceste femei să nască acasă.
Moașa susține că nașterile în maternitățile din țară pot fi o adevărată traumă pentru mame și că ceea ce ar trebui să fie natural ajunge de fapt dirijat. „În România, fiind foarte puține moașe și sistemul medical fiind într-o continuă suprasolicitare, din cauza lipsurilor financiare și de personal, se ajunge la grăbirea sarcinilor, spre exemplu: ori facem cezariană inutil, ori facem intervenții pentru a scădea timpul travaliului, precum punerea perfuziilor cu oxitocină pentru a se contracta uterul mai repede. Astfel, nu lăsăm corpul mamei să se obișnuiască, iar o naștere naturală devine controlată de medic. Dar, ca să evităm asta, avem nevoie de personal medical care să aibă timp, iar la noi nu prea au timp medicii“, explică femeia.
În același timp, Adina Păun susține că a observat, din păcate, că există o tendință de a idealiza nașterile naturale. „Sunt persoane care susțin că aceasta este nașterea perfectă, unde nu se atinge nimeni de tine, când nu ești controlată și monitorizată de un medic“, spune specialista. Și psihologul subliniază că, într-adevăr, există o modă de a naște acasă și că aceasta este foarte răspândită în social-media sau în diverse grupuri de femei. Totuși, ea avertizează că „nașterea acasă poate deveni o traumă deoarece femeile nu anticipează că pot apărea complicații. În acele momente te panichezi, inevitabil, și astfel pot apărea și mai multe probleme în timpul travaliului, iar în lipsa unui medic, viața ta și cea a copilului sunt în pericol.“
Cum se fac nașterile acasă în străinătate
În mai multe țări europene nașterea la domiciliu asistată de o moașă este o practică întâlnită destul de des, dar este reglementată de anumite proceduri, iar spitalele sunt pregătite să primească mama în cazuri urgente.
„În Olanda, unde în jur de 17% din nașteri se fac acasă, există un serviciu de ambulanță care transmite femeii din start că dacă ar exista complicații ea se află prea departe de spital și trebuie ori să vină să nască în acesta, ori să nască într-o casă specială mai apropiată de unitatea spitalicească. De asemenea, există niște proceduri concrete legate de comunicarea dintre moașa care s-a ocupat de gravidă și unitatea spitalicească, astfel că se știe în câte săptămâni este gravidă femeia, dacă are alergii, dacă a avut complicații, se știe tot. Chiar și în aceste cazuri, una din trei femei din Olanda ajunge la spital ca să nască“, explică moașa Adina Păun.
Când vine vorba de România, moașa spune că țara noastră nu este pregătită pentru nașterile de acasă. Ca să avem un sistem de naștere acasă, trebuie să avem trei lucruri: oameni pregătiți, un protocol de comunicare foarte bine stabilit între moașa care s-a ocupat de gravidă și cea mai apropiată unitate spitalicească și o selecție foarte clară a cazurilor de femei care ar putea naște acasă, dar înainte de asta trebuie să se lucreze la nașterile din spital, care ar trebui să fie mai blânde, conchide experta.
