Expertă în IT training, leadership şi dezvoltarea echipelor, suedeza Maria Dofeldt trăieşte de 10 ani în România, pe care o consideră acum a doua ţară. Marcată în tinereţe de un documentar despre copiii orfani de aici, ea a descoprit o ţară total diferită de imaginea pe care şi-o făcuse în trecut.

Maria Dofeldt are 56 de ani, este licenţiată în ştiinţe comportamentale şi e specialist în dezvoltare organizaţională şi salarizare. A ajuns în România din 2015, mai întâi în Baia Mare, iar apoi s-a mutat în Cluj. „Am venit în România în 2015 datorită soţului meu care a primit o poziţie de management la o companie din Baia Mare. Am ales apoi Cluj-Napoca pentru că aveam nevoie de o şcoală internaţională pentru copiii noştri care acum au 17 şi 20 de ani. Am cumpărat o casă aici în urmă cu trei ani, iar acum, familia noastră s-a mărit şi cu trei câini şi două pisici care au fost luaţi de pe stradă”, spune Maria.    Suedeza mai este trainer certificat în leadership, instructor mindfulness şi facilitator SDI® (Strengths Deployment Inventory), un instrument puternic şi eficient pentru înţelegerea motivelor şi valorilor care determină comportamentele umane. Are, de asemenea, zece ani de experienţă în IT training, tot atâţia în leadership şi dezvoltarea echipelor şi peste zece ani în coaching, şi mai e şi coach certificat (PCC) şi  CEO şi trainer la compania de coaching Coach Companion România. Altfel spus, din 2015 colindă ţara şi ţine cursuri speciale în principalele oraşe ale României, informează Adevărul.

Surprinsă plăcut de Cluj   

Înainte de a ajunge în România, ştia însă puţine lucruri despre această ţară, iar puţinele informaţii pe care le avea nu erau tocmai pozitive. Însă, dacă la început vedea România ca pe o ţară săracă şi înapoiată, nu tocmai atractivă, românii i se păreau „prietenoşi şi muncitori” şi îi erau simpatici.  

„Cunoşteam mai mulţi români care locuiau în Suedia, am făcut şi coaching cu un domn din Iaşi la un moment dat. Românii sunt foarte prietenoşi şi foarte muncitori şi ştiam asta încă înainte de a veni aici. Când am fost tânără, îmi amintesc că am văzut un documentar despre orfelinatele din România, care m-a marcat. Din păcate, reprezintă încă o problemă pentru România”, admite ea.   

Odată ajunsă în România, dar mai ales în Cluj, a constatat cu surprindere că a ajuns într-o ţară mai emancipată decât îşi imagina. „Clujul şi România, în general, m-au surprins dincolo de orice aşteptări. Clujul are foarte multe de oferit şi sunt fericită că mă aflu aici în această perioadă de dezvoltare a ţării. Când o să fiu bătrână o să mă uit în urmă şi o să pot să spun că am văzut cu ochii mei dezvoltarea României. Abia aştept să văd cum se dezvoltă în continuare democraţia în România şi să îi văd pe politicienii români cum pun pe primul loc nevoile populaţiei”, mărturiseşte Maria.   

Infrastructura şi birocraţia, minusurile României  

Chiar dacă îi place România şi îi plac românii şi vede cu ochi buni procesul de modernizare şi transformare a ţării şi a societăţii, nordica nu închide ochii nici în faţa defectelor. Infrastructura şi birocraţia sunt, în opinia sa, marile probleme care ţin pe loc România. „Îmi place foarte mult Transilvania datorită oamenilor minunaţi care trăiesc aici şi varietăţii. Românii sunt, în general, foarte curioşi şi mă întreabă mereu despre mine şi despre tradiţiile din Suedia. Nu sunt un mare fan al infrastructurii româneşti, şi nici al birocraţiei. Şi noi avem birocraţie în Suedia, însă totul se petrece în online. Aici sunt multe situaţii în care trebuie să mergi personal la ghişeu şi sunt situaţii dese în care trebuie să faci drumuri repetate pentru că lipseşte vreo hârtie sau informaţie”, punctează ea.  

În anii petrecuţi aici, Maria şi-a putut face o imagine şi despre trăsăturile de bază ale românilor. Bun psiholog şi observator, ea a remarcat calităţile şi defectele oamenilor printre care trăieşte.

„Ce încerc eu să-i învăţ pe români este să fie punctuali şi eficienţi. Sunt nişte caracteristici ale culturii suedeze, însă aici am învăţat să fiu mai flexibilă şi să nu mă mai simt atât de prost dacă întârzii puţin, deşi punctualitatea pentru mine înseamnă respect. Am învăţat faptul că românii sunt nişte supravieţuitori care se adaptează extrem de repede. Poate mult prea repede uneori. E bine să fii ambiţios şi să ai standarde înalte. Pe de altă parte, îmi place atitudinea românilor, care spune că totul se întâmplă cu un motiv. Dacă e să se întâmple, se întâmplă oricum”, mai spune ea.