Legătura lui Mihai Eminescu cu orașul Arad rămâne una definitorie pentru destinul și faima poetului. În această localitate, pe malurile Mureșului, tânărul poet, atunci angajat ca sufleur în trupa de teatru condusă de Mihail Pascaly, a avut întâlnirea crucială care avea să îi schimbe numele din Eminovici în Eminescu.
În august 1868, trupa lui Pascaly susținea mai multe spectacole pe scena teatrului vechi din Arad. În timpul șederii sale în oraș, Mihai Eminescu a locuit în casa avocatului Ioan Popovici Desseanu.
Este în această casă că poetul a avut prima întâlnire cu Iosif Vulcan, cel care îi publicase poeziile în gazetele sale. Vulcan este cel care i-a propus să își schimbe numele din Eminovici în Eminescu.
Vizita lui Eminescu la Arad a fost marcată prin două plăci comemorative așezate pe casa avocatului arădean. Din păcate, ambele plăci au dispărut în timp, cea din urmă fiind amplasată în anul 1997 și pierdută în ultimul deceniu.
În fiecare dată când vorbește despre marele poet, profesorul arădean Cristian Stoica începe cu o citare a lui Mircea Eliade: „Dacă poporul român dispare și rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va ști cine au fost românii”.
Turneul din Transilvania al trupei lui Pascaly a inclus reprezentații în mai multe orașe, printre care s-a numărat și Aradul. Pascaly și-a diversificat repertoriul, aducând în fața publicului nu doar piese ale unor mari autori internaționali, ci și creații românești, inclusiv drama „Răzvan și Vidra” a lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, în care Pascaly a interpretat rolul principal.
Pascaly i-a cerut lui Eminescu să traducă din limba germană un studiu de artă dramatică, consolidând astfel relația dintre cei doi.
Casa avocatului Ioan Popovici Desseanu din Arad, care l-a găzduit pe tânărul Mihai Eminescu în august 1868, încă există și este o mărturie a acelei perioade istorice. În cadrul unei slujbe speciale, profesorul Cristian Stoica a dezvelit o placă comemorativă pentru a marca această importantă întâlnire.
Astfel, memoria legăturii lui Eminescu cu Aradul este păstrată vie și cinstită, reprezentând o parte semnificativă din patrimoniul cultural al orașului.
