Fără îndoială, una din cele mai abjecte infracțiuni este violul. Atacul brutal asupra intimității fizice și psihice a persoanelor de gen feminin, în special, agresarea acestora reprezintă fapta penală care atrage asupra celui care o comite, fără rezerve, oprobiul public.
În funcție de vârsta victimelor și de împrejurările în care se comit violurile, faptele capătă diferite dimensiuni, în unele cazuri, extrem de grave. Violurile cel mai cumplite sunt cele săvârșite împotriva copiilor, persoanelor cu dizabilități sau aflate în imposibilitate totală de a se apăra.
Ca și violurile comise asupra bătrânelor și cele în care violatorii amenință victima cu o armă sau în care violatorii vătămează grav nefericita victimă. O categorie aparte din persoanele violate o constituie tinerele care își încep, dramatic, viața intimă în urma unui viol.
În aceste cazuri impactul groaznicului eveniment asupra psihicului victimelor poate fi devastator. În doar câteva clipe, de cele mai multe ori, în care un individ, care cu greu ar putea fi numit om, violează o astfel de tânără, virgină, un întreg univers, universul individual, personal se prăbușește.
Astfel, victima, rostogolită într-un hău al durerii psihice greu de descris și de cuprins în cuvinte, poate rămâne marcată pe viață, prizonieră a unei traume care nu-și mai poate regăsi alinarea decât cu eforturi psihoterapeutice enorme sau chiar cu medicație specifică administrată vreme îndelungată.
Violul din această categorie, poate influența semnificativ viața ulterioară faptei a celei care a trecut printr-o astfel de terifiantă experiență. Violul poate lăsa urme ce nu se șterg total niciodată. Poate provoca devieri comportamentale grave, ca și dereglări fiziologice care nu îi vor mai îngădui să aibă o viață sexuală și socială normală.
Impact.ro prezintă, în documentarul de față, pe lângă opinii și considerații ale unor specialiști de marcă în psihologie judiciară, victimologie și psihoterapie specifică unor astfel de traume, cazurile unor tinere, care au acceptat să vorbească, să povestească, evident sub protecția absolută a anonimatului, experiențele nefericite prin care au trecut.
Tinere care au ținut să vorbească despre cum au fost violate, la ce vârstă, în ce împrejurări. Să vorbească, implicit, despre greșelile pe care le-au făcut, deși la anii la care au trecut prin acele traume, nu aveau, de multe ori, discernământul necesar și nici forța de a se apăra. Aceste tinere vor, totuși, ca prin relatările lor, să deschidă ochii copilelor, tinerelor vulnerabile, care se expun inconștient unui astfel de pericol. Pericolul de a fi violate.
La 17 ani, Silvia (prenume fictiv n.r.) spera că va ajunge actriță. Cu părul de un blond islandez, cu ochi albaștri, ușor pistruiată, cu un nas mic, în vânt, și o siluetă franțuzească, ar fi putut aspira, cel puțin din punct de vedere al aspectului fizic, la o evoluție în acest domeniu artistic. Al teatrului și cinematografiei.
Elevă, pe atunci, la un liceul din cartierul bucureștean Drumul Taberei, zonă în care și locuia, Silvia și-a testat pentru prima oară disponibilitățile artistice în fotomodelling. Cursurile pe care le-a urmat la o agenție de manechine de la acea vreme i-au deschis calea spre o altă lume. A învățat să se machieze cu gust, să meargă un pic mai bine, mai artistic decât colegele și prietenele sale. A învățat să se îmbrace provocator.
Într-o zi dintr-o vară a adolescenței sale, Silvia se afla pe Bulevardul Ghencea. La capătul liniei tramvaiului 41. Era cald și nici măcar vântul care bătea atunci nu aducea vreun pic de răcoare. Și poate nu ar fi trebuit să poarte, atunci, o rochiță atât de scurtă precum cea cu care era îmbrăcată. Cel puțin, nu în acea zonă, care, în acei ani, nu era din cele mai sigure. Atâta vreme cât era bântuită de fel și fel de indivizi dubioși, oameni „rătăciți în tranziție”, după expresia timpurilor, oameni fără căpătâi, boschetari, golani, aurolaci. Culmea, pericolul a venit din cu totul și cu totul altă parte.
Urmărită de un soldat agitat
Silvia se plimba inconștientă și agale pe trotuarul aglomerat, strecurându-se cu mișcări feline printre cei ce staționau. S-a oprit, la un moment dat, să-și cumpere o înghețată. Nici măcar atunci nu și-a dat seama că era urmărită îndeaproape de un soldat. De un militar în termen. Căci vorbim de un an în care stagiul militar era încă obligatoriu pentru tineri.
Cu înghețata în mână, adolescenta a intrat pe o mică stradă lăturalnică și a fost ajunsă din urmă imediat de militar. Tânărul, asudat, cu boneta mototolită dată pe ceafă, a apucat-o pe nesimțite pe fată de braț și a început să-i spună rapid ce îl preocupa. Și anume că voia să facă rapid sex cu ea și că nu accepta niciun refuz. Că a văzut-o de mai multe ori prin zonă, ca s-a îndrăgostit de ea și că este foarte excitat.
Și ca să fie mai convingător, i-a răsucit mâna și a obligat-o să-i atingă sexul aflat în erecție. Silvia, șocată, nu a fost capabilă să reacționeze corespunzător. Nu a fost în stare să țipe, să încerce să fugă sau să-și lovească agresorul în așa fel încât să-l facă pe acesta să fugă. Era, totuși, ziua în amiaza mare.
Violată în lift
Astfel, pe nesimțite, fata s-a pomenit luată pe sus, paralizată de frică, incapabilă să scoată vreun sunet, și dusă în scara unui bloc, unde militarului nu i-a fost greu să o împingă în lift. Strigătul fetei, tardiv, a fost înăbușit cu o palmă pusă strâns pe gură. Violul a fost rapid. Militarul s-a făcut nevăzut, apoi, într-o clipă, abandonându-și victima în cabina liftului. Ghemuită, cu sângele șiroindu-i pe picioare. Își pierduse virginitatea în mod brutal. A fost găsită plângând de un locatar din bloc.
Au fot chemați polițiștii de la Secția 22. A venit, anunțată, și mama sa. În 24 de ore violatorul a fost identificat. Mihai. G., militar în termen la o unitate de pompieri din cartierul Militari. A urmat o anchetă dificilă, în timpul căreia violatorul a fost găsit de medici cu grave afecțiuni psihice. Ancheta a căpătat alte dimensiuni.
Cum fusese încorporat, cu diagnosticele psihiatrice descoperite, în armată? Mai ales că militarul executa și serviciu de gardă în unitate, cu pușcă mitralieră asupra sa și încărcător cu 30 de cartușe muniție de război! Cazul a fost tratat pe larg în presa vremii. În cele din urmă, fapta a fost catalogată ca „viol consimțit”. Individul a făcut mai puțin de un an de pușcărie, fiind, desigur, lăsat la vatră.
Silvia? A trecut, surprinzător de ușor peste eveniment. Și-a asumat violul ca pe o „experiență de viață”. Mărturisire făcută, peste ani, cu nonșalanță, chiar reporterului impact.ro. Și chiar a ajuns să lucreze în cinematografie, fiind înregistrată la o agenție de impresariat care furniza figurație pentru producții cinematografice. A avut câteva apariții, cele mai multe non-verbale, chiar într-un film în regia lui Nicolae Mărgineanu.
Cu bunica la grădina de legume, urmărită de un bătrân pervers
Copiii care cad victime poftelor animalice al unor brute, înregistrează în mod aparte astfel de evenimente nenorocite. La vârste fragede, când reprezentarea sexului este neclară și deformată din cauza neîmplinirii fizice și lipsei capacității de a înțelege în mod corect aceste aspecte, efectele sunt deseori ciudate.
Micuțele victime nu reușesc să distingă cu exactitate granița dintre ceea ce ar putea considera normal și răul efectiv, de netăgăduit, la care sunt supuse. Aceasta în cazul în care violul are loc fără violență, ci doar prin determinare, prin manipulare verbală.
Prima experiență de acest gen trăită de Cristina M. S-a petrecut în casa unei mătuși de-a sale, într-un orășel de provincie. Pe când avea doar șapte ani. S-a întâmplat ca în acea zi casa să fie plină. Mătușa negăsind altă variantă, când a venit vremea culcării, decât să o pună pe nepoțică în același pat cu un văr de-al ei, în vârstă de 18 ani.
După nicio jumătate de oră de stat pe întuneric, în pat, Cristina a simțit că este luată în brațe într-un mod ciudat. Vărul, cu mintea tulburată de pofte trupești, a încercat să o posede pe fetiță, dar fără să poată să facă ceva. I-a spus, atunci fetiței „Atinge-mă aici!”. Copila a înlemnit de frică.
Cinci ani mai târziu, a avut parte de o experiență mai dură, expresie a ticăloșiei de care pot da dovadă, la un moment dat, bărbați cu deviații psihice grave. Se afla în vacanța mare, la bunica sa, într-o gospodărie rustică amenajată la marginea Bucureștiului, unde, locatari ai cartierului învecinat amenajaseră grădini de zarzavat și de legume.
Într-una din zile, unul din proprietarii unei astfel de parcele, un bărbat de peste 60 de ani, a abordat-o pe fetița de 12 ani. Cum-necum a ademenit-o la el în baracă. Cu vorbe și mângâieri înșelătoare a obligat-o să facă sex oral. Partea cumplită, prin urmări, a acestei nenorocite întâmplări, a fost că în următoarele două săptămâni, copila a venit zilnic, de bună voie, la baraca bărbatului pervers.
Cu simțurile răvășite brutal, cu instinctele stârnite prematur, fata s-a pomenit, dintr-o dată, transformată în sclavă sexuală. Deși puternic bulversată, Cristina a reușit în cele din urmă să se smulgă din periculoasa capcană a noilor simțuri. Viața și-a urmat cursul. Peste ani, Cristina M. poate spune că s-a realizat. A absolvit, la un moment dat, Facultatea de Jurnalism, dar nu a profesat decât sporadic această meserie. Și-a întemeiat o familie, are copii și s-a echilibrat psihic.
Ce spune Codul Penal
Dar iată ce spune Codul Penal despre infracțiunea de viol, cu toate amendamentele la zi. „infracțiunea de viol este reglementată pornind de la conceptul de act de penetrare, astfel că în conținutul acestei infracțiuni intră raportul sexual (actul sexual propriu-zis, conjuncția organului sexual masculin cu cel feminin), actul sexual oral sau actul sexual anal (indiferent dacă în aceste ultime cazuri este vorba de un act heterosexual sau homosexual) și actele de penetrare vaginală sau anală realizate în alte modalități (spre exemplu, prin introducere de obiecte sau degete).
Legiuitorul a urmărit să includă toate actele de penetrare, indiferent dacă au fost comise de agresor sau dacă însăși victima a fost obligată să le efectueze (…) Violul reprezintă o încălcare gravă, directă și brutală, a libertății sexuale a persoanei. Fapta aduce atingere în mod indirect și altor valori importante ocrotite de legea penală, cum ar fi dreptul la viață, la integritate corporală și sănătate, la libertate fizică și psihică a persoanei.
Demnitatea umană și onoarea persoanei sunt la rândul lor încălcate, prin comiterea unei astfel de fapte. (…) Pedepsele pentru infracțiunea de viol, în mare, căci există pedepse specifice în funcție de vârsta victimelor, împrejurări și circumstanțele agravante, sunt trecute în articolul 218 Cod Penal: „Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”
„Violatorii au conturi pe rețelele sociale și văd cum victimele sunt învinovățite, prind curaj și o comit iar”
Iată și latura diavolească a acestui fenomen infracțional. Din perspectiva unei victime captivă într-o lume care a început cu un viol. Larisa Butnariu, tânăra care a fost traficată sexual ani de zile, de la vârsta de 14 ani, care a ieșit, după toate experiențele groaznice prin care a trecut, să se bată cu sistemul, cu torționarii ei și cu instituțiile pe care le acuză de complicitate sau inacțiune față de această mafie a traficului de minori în scop sexual, vorbește, din nou pentru impact.ro, în exclusivitate, despre acest flagel.
Și mai întâi își spune părerea despre instituțiile care ar trebui să apere victimele violului, care ar trebui să-i prindă pe violatori și să-i predea via Parchete, Justiției.
„În România avem multe probleme, iar dacă stăm să ne gândim, violul și cum este el tratat este o altă problemă din lista aia extrem de lungă. Autoritățile de cele mai multe ori, conștient sau nu, fac mișto de victime, le acuză că s-au îmbrăcat nu știu cum sau că, la 12 ani și-au dat consimțământul sau mai știu eu ce astfel de minuni de te lasă mască.
Ca victimă a unui singur viol care s-a soldat cu ridicarea pe loc a violatorului pot spune că m-am simțit extrem de umilită în noaptea aia petrecută în secția de poliție și prin cabinetul IML, iar apoi a doua zi la UPU.
După ce că abia mă adunasem după o noapte petrecută în secția de poliție, a trebuit să îmi adun puterile pentru a scoate restul actelor medicale necesare întocmirii raportului de la IML. Suferisem o tentativă de strangulare care se lăsase cu sânge în zona ORL, violul în sine, o contuzie la mâna stângă și un panarițiu la un deget, toate astea din cauza opunerii.
Cu ce m-am ales? Cu toată trupa violatorului pe capul meu încercând să mă intimideze să îmi retrag plângerea. Cu ce s-a ales violatorul? Cu “respectul” găștii că a scăpat momentan de închisoare la mai bine de un an de la comiterea faptei, timp în care putea comite alte zeci de violuri neraportate.
Motivul? Nu s-au mai primit hârtii în nicio parte, totul rămânând la stadiul de plângere, rapoarte și fără vreo chemare în instanță. Ce am pățit eu pățesc mulți copii și tineri, fete și băieți deopotrivă, dar din păcate modul în care se tărăgănează și uneori se mușamalizează astfel de cazuri duc la un soi de obișnuință pentru cetățeni.
De ce? Pentru că la nivel psihologic văzând zeci de astfel de cazuri zilnic prin ziare, pe la TV si/sau pe social media duce la normalizarea acestui fapt monstruos în timp. De ce? Pentru că și violatorii au conturi pe rețelele sociale și văd cum victimele sunt învinovățite, prind curaj și o comit iar. Pentru mine una este destul de clar bazându-mă pe experiența de față și pe alte experiențe asemănătoare că pentru autorități nu contează cine e victima sau condițiile în care a ajuns victimă dacă nu este din anturajul lor”
„Violatorii care sunt în stare să te și taie în zona intimă ca să te supună”
Ceea ce simte și spune despre violatori reprezintă un amestec de frică, furie, ură, disperare și scârbă totală. Toate însumate într-o revoltă, într-o luptă pe care Larisa este dispusă să o ducă până la capăt. Indiferent de riscuri.
„Violatorii? Violatorii sunt oameni, doar că niște oameni dispuși să și ucidă dacă e nevoie doar pentru a-și satisface poftele. Trecând printr-o tentativă de strangulare pot spune că acel individ în niciun caz n-a vrut să mă pupe strangulându-mă, ci să mă facă să mă supun, nesupunerea ducându-mă și în punctul în care să îmi pocnească oasele sub greutatea lui.
Trecând și prin alte violuri de-a lungul timpului pot spune că sunt violatori care sunt în stare să te și taie în zona intimă sau să te muște până la sângerare doar pentru a te face să te supui. Violatorii sunt oameni bolnavi, unii dintre ei comițând astfel de fapte doar pentru amuzament sau pentru a-și arăta lor ce puternici sunt ei în fața victimei/victimelor.
Sunt unii care într-adevăr conștientizează că ce fac le poate aduce privarea de libertate, dar unii fiind bisexuali se pot adapta și în închisoare, având și un acoperiș deasupra capului, o masă caldă, un televizor și posibilitatea de a câștiga țigări pentru că spală hainele altora”.
Tudorel Butoi: „Violatorii sunt slabi performeri ai sexului”
Unul din cei mai mari psihologi judiciariști din România, profesorul Tudorel Butoi, și-a exprimat în repetate rânduri, în spațiul public, părerea sa despre violatori. Dincolo de studiile elaborate de el, publicate în nenumărate cărți de specialitate, prezentate unor generații întregi de studenți. Iată câteva din opiniile pe acest subiect ale profesorului Butoi. Tudorel Butoi, psiholog criminalist:
„Violatorii nu sunt mari performeri sexuali. Transpiră și put la interogatoriu (…) Violatorii sunt indivizi instabili emoțional, agresivi, hiperkinetici – foarte rapizi în mișcări, lovituri și acționează cu premeditare (…) Sunt impotenți, agresivi. Această neputință am întâlnit-o la criminalii în serie, cu dorința de a domina victimele prin agresiuni asupra organelor genitale (…)”
Mirela Zivari: „Unele din victime recurg la acte de suicid”
Iată ce spune și Mirela Zivari, doctor în psihologie, despre viol, ca act infracțional și despre repercursiunile asupra victimelor.
”În infracțiunea de viol, abuzatorul arată în primul rând o dovadă de putere, care este adesea mai presus decât instinctul sexual. Pe de altă parte, victimei i se dărâmă concepția despre lume, despre relațiile interumane și în special despre relațiile cu sexul opus.
Pentru simplu fapt că victima s-a simțit incapabilă să se apere, aceasta va experimenta, după, inclusiv sentimente legate de stima de sine, brusc se poate “vedea” o persoană supusă și neputincioasă. Așadar, mergând pe aceste sentimente profunde de culpabilizare și dispreț în legătură cu propria persoană, victima poate ajunge la o puternică devalorizare a sinelui.
Lipsa problemelor cu care se confruntă victima poate continua cu angoase de tot felul, fobii, tulburări psihosomatice, tulburări în comportamentul alimentar, depresii. Stările se pot accentua îngrijorător, victima ajungând să simtă extrem de acut disperarea, lipsa de sens sau resemnarea. Aici trebuie o atenție deosebită asupra acestor victime, deoarece nu de puține ori acestea recurg la acte de suicid”.
În loc de concluzie, câteva cifre năucitoare
Anual, în România sunt reclamate la Poliție în jur de 4.000 de cazuri de viol. Mai puțin de 1.000 ajung, sub formă de dosare instrumentate de polițiștii judiciariști, la Parchete. De aici, în instanțe gradul de soluționare în favoarea victimelor fluctuează. Sunt situații în care victimele, sub presiunea violatorilor, a rudelor acestora, a complicilor și anturajului interlop, unde e cazul, își retrag plângerile.
Ca urmare a amenințărilor, de multe ori chiar cu moartea, ca urmare a unor înțelegeri care implică adeseori și banii. Din păcate, de multe ori apar sincope în procesul de cercetare, investigare, instrumentare și predare a dosarelor. Indiferent la nivelul cărei instituții. Poliție sau Parchet.
De asemenea, în mod surprinzător, fapt ce a provocat de fiecare dată stupoare și furie în rândul opiniei publice, apar derapaje și la nivelul instanțelor de judecată.
Din toate procesele care s-au judecat pentru „act sexual cu un minor”, doar 25% din cazuri s-au finalizat cu pedepsirea agresorilor cu închisoare cu executare. 25% au primit pedepse „cu suspendare”, iar restul proceselor nici au ajuns la o sentință.
