Clujul pare să aibă ca model oraşul San Francisco, cu zona Sillicon Valley, centrul IT-ul din lume, unde preţul imobiliarelor a scăpat de sub control din cauza tinerilor milionari hi-tech.
La Cluj-Napoca, un chelner a ajuns să câştige mai mult decât un bancher, un student sau un absolvent de facultate trebuie să lucreze mai degrabă într-un restaurant sau într-un bar, decât să-şi înceapă cariera într-o bancă, ca să poată sa-şi permită să stea în cel mai scump oraş din România. Lumea începe să plece dacă nu lucrează în IT pentru că nu-şi poate permite să plătească chiriile din Cluj sau preţul caselor, arată o analiză zf.ro.
Conform unei analize realizate de imobiliare.ro, cel mai mare portal pentru anunţuri imobiliare din România, în august 2020 preţurile pieţei rezidenţiale din principalele oraşe erau:
1. ClujNapoca – 1.811 euro/mp, plus 11% faţă de acum un an;
2. Bucureşti – 1.357 euro/mp, plus 0,4% faţă de acum un an;
3. Timişoara – 1.293 euro/mp, plus 3,9% faţă de acum un an;
4. Constanţa – 1.234 euro/mp, plus 7,3% faţă de acum un an;
5. Braşov – 1.197 euro/mp, plus 4,5% faţă de acum un an;
6. Iaşi – 1.080 euro/mp, plus 4% faţă de acum un an.
În Clu-Napoca, conform unui raport imobiliare.ro, cele mai scumpe zone sunt: Central-Ultracentral cu 2.200 euro/mp; Gheorghieni-Andrei Mureşanu cu 1.930 euro/mp; Plopilor cu 1930 euro/mp; Mărăşti – între lacuri – Aurel Vlaicu cu 1.810 euro/mp şi Bună ziua – Europa Calea Turzii cu 1.800 euro/mp.
Dacă ne uităm la salariile medii, clasamentul este puţin diferit:
Bucureşti merge spre un salariu mediu de 4.500 lei net (927 euro), conform Comisiei Naţionale de Prognoză;
Clujul se duce spre 3.887 lei net (801 euro);
Timişoara spre 3.742 lei net (771 euro);
Iaşi spre 3.450 lei net (711 euro);
Sibiu spre 3.342 lei net (689 euro);
Braşov spre 3.296 lei net (679 euro);
Constanţa spre 2.939 lei net (605 euro).
Deci Clujul are un minus la nivel salarial de 15% faţă de Bucureşti, dar un plus de 30% la preţul apartamentelor. Faţă de Timişoara, o zonă apropiată din punct de vedere economic, Clujul are un plus de numai 4% la salariul mediu net, dar un plus de 40% pe partea rezidenţială. Faţă de Iaşi, Cluj are un plus de numai 12% la salariul mediu, dar 80% faţă de preţul apartamentelor.
Dacă ne uităm puţin la ceea ce s-a construit şi s-a dat în folosinţă în ultimii ani, creşterile sunt puţin diferite:
– între 2017-2019, creşterea în Bucureşti a fost de 134% (de la 3.685 unităţi locative în 2017 la 8.647 în 2019);
– în Cluj Napoca avem o creştere de numai 22% (de la 3.417 unităţi în 2017 la 4.169 în 2018 şi numai 4.175 în 2019);
– în Iaşi avem o creştere de 46% (de la 1.300 unităţi locative în 2017 la 1.908 unităţi în 2019);
– în Timişoara avem o creştere de 163% (de la 626 unităţi locative în 2017 la 1.651 unităţi în 2019);
– în Constanţa avem o scădere de 26% (de la 1.454 unităţi locative în 2017 la 1.074 unităţi în 2019).
Datele de la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în perioada ianuarie-august 2020:
– în Bucureşti s-au înregistrat 61.666 de vânzări rezidenţiale (în 2019 au fost 95.557);
– în Ilfov – 33.466 (în 2019 au fost 47.555);
– în Cluj am avut 20.943 de vânzări rezidenţiale (în 2019 au fost 29.818);
– în Braşov au fost 16.757 vânzări rezidenţiale (în 2019 au fost 29.351);
– în Timiş au fost 15.531 de vânzări rezidenţiale (în 2019 au fost 31.328);
– în Constanţa au fost 12.566 de vânzări rezidenţiale (în 2019 au fost 17.372).
Conform imobiliare.ro, cererea afişată pentru proprietăţi rezidenţiale în vânzare a fost de -11% în ultimul an în Bucureşti (a venit criza), de -16% în Constanţa, de -33% în Timişoara, de -26% în Braşov, de -35% în Cluj şi de -23% în Iaşi.
În ultimii cinci ani cererea pentru proprietăţi rezidenţiale a fost de: Bucureşti, plus 21%; Constanţa, plus 35%; Timişoara, plus 9%; Braşov, plus 67%; Cluj, minus 11% şi Iaşi, plus 62%.
Conform studiilor ANEVAR făcute la nivelul oraşului Cluj-Napoca, 70% din tranzacţiile realizate sunt făcute pe cash şi numai 30% au în spate o finanţare printr-un credit bancar.
În Bucureşti proporţia este inversă, 70% din tranzacţii sunt făcute pe baza unui împrumut la bancă şi numai 30% sunt cash.
Deci în Cluj-Napoca evoluţia preţului în ultimul deceniu a urmat evoluţia crizei: în aprilie 2008 preţul pe metrul pătrat era de 1.551 euro, pentru ca în octombrie 2008 să scadă la 1.454 euro, în aprilie 2009 a ajuns la 1.035 euro, în ianuarie 2010 a fost de 994 euro, pentru ca în ianuarie 2014 să ajungă la un minim de 818 euro, conform datelor statistice de pe imobiliare.ro Deci între 2014 şi 2020 preţul pe metrul pătrat în Cluj a crescut cu 121%.
În Bucureşti, de la 2.264 euro/mp în primăvara lui 2008, preţul a scăzut la 1.034 euro/mp în februarie 2015, pentru a creşte la 1.357 euro/mp în august 2020. Deci între 2015 şi 2020, preţul pe metrul pătrat în Bucureşti a crescut cu numai 30%.
Întrebarea de final este: ce are Clujul de a ajuns cea mai scumpă zonă rezidenţială din România, deşi nu are salariul cel mai mare? Poate un control al construcţiilor – până nu termină un dezvoltator de vândut un proiect , alţii nu pot începe altul -, poate puternicul centru universitar, poate comunitatea de IT, poate suprafaţa limitată, poate banii românilor care muncesc în afară şi trebuie investiţi undeva (aşa s-ar explica tranzacţiile cash) etc.
