Dl. Viorel este un ins amabil şi bine crescut, în vârstă de 37 de ani, domiciliat în comuna Mociu. Acesta, aflat vineri, 11 iunie, la I.M.L. Cluj, povesteşte, stupefiat, că în ziua precededentă a fost atacat, ziua în amiaza mare, chiar în centrul comunei, de şapte romi, care beau în localul aflat în staţia de autobuze. Şi, pentru că bietul om s-a refugiat în propria-i maşina, ca să scape, aceştia n-au reuşit decât să-i care nişte pumni şi să-i subtilizeze lanţul de aur de la gât!

Însoţit de soţie, bărbatul din Mociu acceptă imediat să-mi relateze împrejurările care l-au adus la I.M.L.Cluj. Povesteşte acesta: „Ieri, după masă, mă aflam în centrul comunei şi o aşteptam pe soţie să se întoarcă de la cumpărăturile pe care le făceaîn zonă. Însă, la barul de acolo se afla unu`, Valentin, rom din comună, însoţit de alţi şase ciraci, cu toţii puşi pe harţă.

Vreau să ştiţi că, de la o vreme, nimeni nu mai poate să le facă faţă acestora, mai ales când se apucă de băut, fiindcă atunci sar la bătaie, indiferent cu cine ar avea de-a face. Aşa s-a întâmplat şi cu mine, ieri. Au început să se lege de mine şi să mă pipăie peste tot, la care eu, intuind cam ce vor să facă, am urcat repede în maşină. Şi, pentru că nu am apucat să ridic geamul m-au apucat şi au încercat să mă dea jos. M-am împotrivit cât am putut dar în timpul luptei mi-au rupt tricoul de pe mine şi mi-au ars câţiva pumni, desfăcându-mi şi lanţul de aur de la gât.

Desigur, după consumarea evenimentului nu l-am mai găsit… Şi, imediat am sunat după poliţie, care şi-a făcut apariţia la faţa locului, iar domnii agenţi m-au sfătuit să mă prezint la I.M.L.Cluj, ceea ce am şi făcut, astăzi.”

Bărbatul este invitat curând în cabinetul de consultaţii. Se întoarce după circa cinci minute, cu un certificat în care legiştii i-au recomandat o săptămână de îngrijiri medicale. Şi, înainte de plecare, cu o răbufnire de nervozitate, acesta adaugă:

„Eu nu le-am făcut nimic acestor oameni şi nici nu m-am adresat acestora, în vreun fel, care să-i ofenseze. De aceea nu-i iert, fiindcă mai sunt destui săteni în aceeaşi situaţie ca mine, atacaţi după ce beau ceva. Simt – nu neapărat pentru mine, cât şi pentru potenţialele victime din zonă – că treaba asta trebuie să ia odată sfârşit, aşa că eu mă voi ocupa de problemă”. Apoi,  salută politicos şi, însoţit de soţie părăseşte, în grabă, instituţia medicală clujeană…