Claudia Sava era profesoara de limba și literatura română în cadrul Liceului de Informatică „Tiberiu Popoviciu” din Cluj-Napoca. Profesoara s-a luptat ani de zile cu cancerul, însă în noaptea de luni spre marți a fost învinsă, după ce a stat trei săptămâni în comă.
Profesoara de limba și literatura română a fost iubită atât de elevi, cât și de toți care au întâlnit-o. Nu și-a pierdut speranța și s-a implicat în ajutorarea persoanelor care suferă de cancer, ajungând să fie președintele Societății Române de Cancer.
Viața Claudiei Sava s-a schimbat radical, în 2009 ani, atunci când a primit cumplitul diagnostic.
Au fost ani de zile de operații și tratamente, multe plătite din banii ei. În 2016, a aflat că boala a revenit și are metastaze. A fost un moment de cumpănă, care i-a dat însă puterea să lupte pentru a schimba legi și prejudecăți.
„Viața mea se împarte acum între viața de pacient și viața mea socială. Dincolo de faptul că sunt pacient oncologic, am viața mea socială, sunt profesor, am revenit la catedră, încerc să ies în lume cu prietenii, încerc să socializez și să îi ajut pe alții. Încerc să fac lucrurile pe care la făceam anterior. Dar mă lovesc de multe ori de limitele și de neputințele pe care mi le dă boala", Claudia Sava, povestea profesoara.
Claudia nu s-a dat bătută. A luptat, și-a trăit viața, a râs, a zâmbit, a creat prietenii. În cele din urmă, a obosit.
În urmă cu puțin mai mult de o lună, publica pe Facebook fotografii de la țară, unde era aer curat și peisaje incredibile.
Câteva zile mai târziu, scria câteva versuri în onoarea unei prietene de-a ei care a plecat și ea dintre cei vii: „Sunt bine…./ Acuma locuiesc din nou în mine…/Ce-i drept, într-o aripă la parter,/ Dar încă nu-i târziu și pot să sper/Ca într-o zi să prind nițel curaj/Și să mă cațăr până la etaj.. / Mi-e bine…/Mai amețesc și n-am de ce mă ține/Că-s multe praguri, scările-s abrupte/Și, uneori, îmi par un vârf de munte,/Iar balustrada-i șubredă, nu ține/Tot greul ce l-am adunat în mine. Sunt bine…/Mai târâi lutul ăsta după mine… La mine-i gol…/Țin nuferi albi, că am pe jos nămol…/E-o umezeală rece și albastră/C-am tras un colț de noapte pe fereastră…SUNT BINE!”.
Oamenii care au cunoscut-o regretă trecerea ei în neființă.
„Te-am pierdut minunata mea, buna mea, draga mea, prietena mea! Claudia, poate chiar există o ,,Cealaltă lume" care îți va răsplătii marea iubire ce ai purtat-o oamenilor, păsărilor, florilor, câinilor și pisicilor, vântului, soarelui, teatrului. Poate chiar există o ,,Cealaltă lume" unde nu este întristare și nici chin! Doamna mea, te iubim!”, a scris actrița Elena Ivanca.
„Îți mulțumesc pentru că m-ai învățat ce înseamnă curajul, dragostea necondiționată și puterea de a merge mai departe indiferent de cât de greu ar fi. Timpul a fost prea scurt, dar a meritat. Dumnezeu să-ți odihnească sufletul într-un loc cu lumină și mângâiere de unde a dispărut orice durere și întristare!”, a scris Mirela Cecan, o prietenă de-a profesoarei.
Dumnezeu să o odihnească!
