Bărbatul, pe care-l întâlnesc luni, la I.M.L. Cluj, a condus timp de 25 de ani o importantă instituţie turdeană. Din pricina notorietăţii sale mă roagă să nu-i dau numele, ceea ce-i şi promit, mai ales pentru că omul are o poveste cu adevărat incredibilă! Spune că nu poate acuza pe nimeni, însă, în mod suspect, a încasat o bătaie soră cu moartea după ce a făcut plângere la poliţia Municipiului Turda, apoi la I.P.J.Cluj şi, într-un târziu, la ministrul de interne Marcel Vela – referitor la o crâşmă din Centrul Vechi, unde consumatorii stau extrem de apropiaţi şi favorizează transmiterea coronavirusului!
„După bătaie, portarul de la Urgenţă m-a trimis la plimbare”!
Luni, 3 august, omul – de o mare prestanţă – păşeşte cu timiditate în sala de aşteptare a I.M.L.Cluj şi e limpede faptul că nu se simte acolo chiar în elementul său. De sub mască îi răsare o contuzie, la un pomete, iar cotul braţului stâng e brăzdat de cruste de sânge închegat, semn că a fost târât pe el… După ce mă cercetează, scurt, îmi mărturiseşte că vineri noapte, pe la ora 22.30 a fost „tocat” mărunt, de un bărbat de circa 50 de ani, care locuieşte în blocul cumnatei sale şi a cărui identitate îi este şi în acest moment necunoscută.
„Îi băteam în geam, la parter, cumnatei şi-i strigam să-mi deschidă. Aude mai greu – fiindcă e bolnavă şi nu suportă nici interfonul – la care omul a ieşit la geam, la etajul doi, şi m-a somat să încetez, altminteri coboară la mine şi-mi arată el. I-am spus să-şi vadă de treabă şi, la scurt timp, cumnata mi-a deschis. Apoi, ajuns acolo, am realizat că nu mai am ţigări şi am ieşit să-mi cumpăr, de la un Non-Stop aflat lângă blocul „Materna”, însă se vede că individul m-a urmărit. Apoi m-a atacat şi m-a rupt în bătaie, cu pumnii şi picioarele. Apoi a plecat, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Eram plin de sânge şi-n gură, şi toate coastele mă dureau, cum mă dor şi acum – atât de tare m-a bătut! Am sunat degrabă la 112 şi, în loc de poliţiştii de la municipiu, m-am trezit cu cei locali.
Aceştia mi-au spus că nu există ambulanţă disponibilă şi m-au îndemnat să chem un taxi, ca să ajung la spital, ceea am şi făcut! Dar, mai înainte au întocmit un proces verbal de constatare – pe care l-au înmânat agresorului, punându-l să-l semneze, după care au plecat. Iar eu, ajuns la Spitalul Municipal, pe la ora 23.00, am avut parte de un alt pocinog: portarul nu m-a lăsat să intru la Urgenţă, zicându-mi că şi aşa acolo e plin de pacienţi! N-am avut ce face şi am plecat… Oricum, aşa ceva n-am păţit în viaţa mea, fiindcă eu nu obişnuiesc să ies din casă după ora cinci după amiaza, aceasta fiind singura excepţie, după o lungă perioadă de timp!”
Apoi îmi spune, în şoaptă – ca să nu fie auzit de ceilalţi pacienţi, aflaţi în sala de aşteptare – că vrea să-mi prezinte încă un caz, de-a dreptul incredibil, în care tot el e protagonistul principal, dar doreşte s-o facă în afara instituţiei. Între timp omul este poftit în cabinetul de consultaţii şi, după câteva minute, se întoarce cu un certificat în care medicii i-au recomandat trei zile de îngrijiri, asta doar după „ochi”- în lipsa unei hârtii amănunţite de examinare, care în mod normal ar fi trebuit s-o aibă victima agresiunii de la secţia de urgenţă a spitalului…
„Toţi mi-au spus că nu se confirmă sesizările mele”!
Ieşim din zona I.M.L.-ului şi ne aşezăm pe balustrada înaltă, de ciment, de la U.P.U., acolo unde omul doreşte să bea o cafea. Şi-o cumpără de la aparat. Apoi, afându-ne în aer liber, îşi scoate masca – şi începe noua poveste:
„Mie, sincer, mi-e teamă de coronavirusul ăsta şi pot să vă spun că am rămas înmărmurit când am văzut că la o terasă din Centrul Civic din municipiu, tot în zona blocului „Materna,” mesele nu sunt aranjate pentru a respecta distanţarea socială, astfel că la fiecare stau între cinci şi şase clienţi, aproape lipiţi unii de alţii… Şi, ca un om cu simţ civic ce sunt, am făcut o sesizare la Poliţia Municipiului Turda, în legătură cu acest caz. Am fost chemat după trei zile la secţie, de către o domnişoară agent, ca să mai las o declaraţie – de data aceasta de mână, cealaltă fiind scrisă pe e-mail. Am făcut-o, dar ce să vezi! În după amiaza aceleiaşi zile, când m-am dus la terasă ca să beau o cafea şi un suc, patronul a venit direct la mine şi m-a scos din local, fără vreo explicaţie, zicându-mi că nu mai am ce căuta acolo!”
Şi, intrigat de faptul că plângerea sa a fost „sifonată” către patron, tocmai de cei care trebuiau s-o rezolve, a mai făcut una, de data asta la I.P.J. Cluj, în care a semnalat aceleaşi lucruri. Explică omul mai departe, zâmbind amar:
„De data asta, după zece zile, am primit prin poştă un răspuns în care se spunea că nu se adevereşte declaraţia mea, iar controlul făcut la terasa respectivă a relevat faptul că toate condiţiile de distanţare socială sunt respectate, pe terasă fiind doar două persoane la ora controlului! Dar, văzând acest răspuns, m-am ambiţionat şi eu! Am făcut trei petiţii, direct la ministrul de interne Marcel Vela, în care am explicat toată situaţia! Iată că au trecut deja trei săptămâni de la petiţiile mele şi nici până în data de azi, 3 august 2020, nu am primit vreun răspuns de la ministru! Şi, credeţi-mă, situaţia e neschimbată la terasa respectivă: clienţii stau acolo, ciopor, în permanenţă, fără să se ia măcar o minimă măsură de distanţare socială!”
Îl întreb, la finalul dialogului nostru, dacă are cumva impresia că bătaia încasată ar avea vreo legătură cu petiţiile sale, la care omul se sperie, efectiv, şi se închide în sine. Aşa că – pretextând că sunt grăbit – îmi iau rămas bun şi-l las să-şi bea mai departe cafeaua, pe care abia şi-o începuse…
Sorin Grecu
