Băiatul este însoţit la I.M.L. Cluj de mama lui, vizibil încovoiată de griji şi tristeţi. Totul, fiindcă feciorul ei a păţit-o urât de tot: zilele trecute, la Târgul de Animale din Turda, partenerul acestuia – cu care băiatul golise un pet de bere şi o doză de prenadez – şi-a pierdut, brusc, raţiunea şi i-a aplicat o bătaie soră cu moartea!
La rândul său, tânărul spune că, de copil, a consumat toate tipurile de droguri, însă e hotârât ca de-acum încolo să renunţe definitiv la ele! Apoi mi-a relatat povestea vieţii sale, una cu adevărat şocantă!
La o bere pigmentată cu prenadez, în Târgul de Animale din Turda
La cei 20 de ani ai săi, băiatul firav – cu ochi extrem de expresivi – din faţa mea, are o experienţă atât de vastă în consumul de droguri încât mă lasă, de la început, cu gura căscată. S-a prezentat la I.M.L. Cluj, la circa două săptămâni după ce a avut loc incidentul de pe urma căruia s-a ales cu fracturi ale nasului şi feţei.
Se pare că numai un „colocviu” mai aprins, de familie, l-a determinat să procedeze astfel, deoarece autorul suferinţelor sale e cel mai bun prieten, Marius, cu care se pregătea să plece în Olanda, la muncă. Olanda fiind pentru el „ţara împlinirilor”, locul unde a constatat personal, în două rânduri, că drogurile sunt permise şi aproape „moca”.
Apoi băiatul începe să povestească, sub privirile proteguitoare şi îngrijorate ale mamei:
„Necazul meu s-a petrecut pe 27 ianuarie, la Târgul de Animale, de pe strada Cuza-vodă. Consumam acolo dintr-un pet de bere şi o doză de prenadez, împreună cu Marius şi alţi doi prieteni din cartier. La un moment dat, nu ştiu din ce cauză, numa` am constatat că am început să ne luăm la trântă şi, când am dat să mă ridic, acesta m-a pocnit tare de tot, cu bocancul. Am văzut numai alb în faţa ochilor şi am leşinat imediat.
Apoi am pornit spre spital, pe jos, cu piramida nazală spartă şi cu o fractură facială. Medicii de la noi, din Turda, au văzut că nu-i de glumă şi m-au urcat într-o ambulanţă şi m-au transportat degrabă la Cluj. Ajuns la U.P.U. mi-au făcut CT şi diferite alte investigaţii, după care m-au transferat la Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială, lângă parc.
Menţionez că la Turda, când mă aflam sub îngrijire, inconştient fiind, la venirea poliţiei am refuzat să fac plângere pe numele lui Marius, după cum şi la Cluj am refuzat internarea. Acum durerea e destul de suportabilă, fiindcă vin de la spital, unde am primit medicamente, totul pentru că am acceptat să fac, până la urmă, terapie.”
În continuare, băiatul mărturiseşte că, între timp, s-a decis să-şi scoată certificat medico-legal şi să depună plângere pe numele agresorului său! Şi, nu în ultimul rând, să renunţe la prenadez! Moment în care intervine, pentru prima dată, în discuţie şi mama sa:
„În primul rând, trebuie să ştiţi că fiul meu a mai fost de vreo două ori la dezintoxicare, inclusiv la Cluj, la clinica doctorului Mărghitaş, pentru că de la o vârstă fragedă consumă droguri de toate felurile.
Dar de fiecare dată s-a oprit prin eforturi de voinţă – ceea ce sper că se va întâmpla şi acum! Apoi, încă un aspect important: până la evenimentul urât de la Târgul de Animale, ambii copii erau hotărâţi să meargă la muncă în Olanda! Marius a şi stat la noi câteva zile, perioadă în care am făcut tot felul de planuri legate de şederea şi munca lor acolo.
Feciorul meu a mai fost în Olanda, anii trecuţi, în două rânduri, dar – paradoxal, deşi acolo drogurile uşoare sunt la liber – n-a consumat atât de multe droguri ca acasă, fiindcă muncea serios şi nu avea timp şi resurse fizice pentru astfel de lucruri. Însă, în schimb, vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat dacă cei doi ar fi mers împreună în străinătate şi Marius ar fi avut o ieşire ca şi cea de acum câteva zile!”
Mama: „Anturajele şi indiferenţa poliţiei stimulează drogurile”!
În rog apoi pe tânăr să-mi povestească, mai pe larg, despre modul în care consumă el drogurile. La care acesta, fără nicio ezitare, îmi mărturiseşte următoarele:
„De pe la paisprezece ani am început să consum prenadez, însă şi asta a fost pe etape… Am avut perioade în care consumam etnobotanice, prafuri şi chiar „zombie”. Ţin minte, anii trecuţi, când a fost scandalul legat de drogul „zombie”, pe care-l vindea celebrul „Baghera”, am consumat şi eu o dată aşa ceva, chiar de la el. Însă, a fost atât de tare preparatul, încât am leşinat imediat ce l-am luat, cu spume la gură…
Abia atunci, după ce au fost numeroase victime, au început să mai „mişte” puţin şi poliţiştii din Turda şi CâmpiaTurzii şi au luat măsuri. Până la acele incidente stăteau la rând numeroase persoane, la blocul lui „Baghera” din Câmpia Turzii, toate dornice să cumpere „zombie”. Culmea, deşi se ştia de mine că folosesc droguri, poliţia mi-a dat amenzi numai pentru consum de seminţe sau bere în locuri publice. Nu pot să-i acuz de ceva, însă s-ar putea ca fenomenul, fiind prea răspândit, să fie siliţi să închidă ochii.
Eu cred că cel puţin şaizeci la sută din tinerii turdeni consumă droguri – şi ştiu perfect ce spun!” Nerăbdătoare, mama tânărului intervine din nou, scandalizată la culme: „La Turda anturajele sunt teribil de infecte, iar băiatul meu nu-şi găseşte prieteni cu alte preocupări decât alcoolul şi drogurile. Şi să vă mai spun ceva din proprie experienţă! Muncesc într-un bar şi, dis de dimineaţă vin la mine elevi care joacă la păcănele şi fug, periodic, la toaletă, unde consumă substanţe. Iar dintre cei ce vin la bar, marea lor majoritate este sub efectul lor.
Se petrece o adevărată tragedie sub ochii noştri, dar văd că nimeni nu intenţionează s-o oprească, iar dealerii sunt racordaţi la fiecare grup de copii ce stau pe-afară, la joacă, înfaţa blocului! Iar aceştia încep din teribilism, după care sfârşesc asemeni fiului meu!”
O întreb, la finalul dialogului nostru, ce are de gând să facă mai departe pentru fiul ei. La care, ca şi cum aştepta parcă dintotdeauna întrebarea mea, femeia îmi răspunde, aproape instantaneu: „O să-şi caute de lucru undeva – chiar dacă va face navetă – astfel încât să fie preocupat tot timpul de activitatea sa.
Iar noi, familia, o să încercăm să-l determinăm să uite de droguri şi chiar să-l stimulăm în activitatea sa muzicală, asta pentru că el compune şi muzică… În ceea ce-l priveşte pe prietenul său, Marius, vom face plângere pe numele lui, cu acordul băiatului nostru – şi mai departe fie ce-o fi, depinde de el cum îşi va continua viaţa!”
