”Ucraina, dezinformare și demistificare” proiect al Societății Academice din România (SAR)

Pe urmele crimelor războiului din Ucraina. Interviu tulburător cu șefa organizației care a primit Premiul Nobel pentru Pace

”Băiatul a fost rănit, nu mai putea merge, iar mama sa, de asemenea rănită, și-a târât fiul într-un loc sigur. Și a murit în brațele lui. Nu știu cum se poate supraviețui la așa ceva. Sunt lucruri pentru care nu te poți pregăti. Din 2014, am intervievat sute de oameni: le-au fost smulse unghiile, le-au fost zdrobiți genunchii, le-au fost scoși ochii cu lingura, au fost băgați în cutii de lemn, le-au fost tăiate tatuajele, le-au fost tăiate membrele, le-au fost atașate fire electrice la organele genitale… Orice au avut imaginația să facă armata și serviciile speciale rusești. Și o fac oamenilor doar pentru că pot”.

Sunt mărturii dintr-un interviu tulburător, acordat de Oleksandra Matviiciuk corespondentei speciale a publicației Meduza, Lilia Iapparova.

Oleksandra Matviiciuk este apărătoare ucraineană a drepturilor omului, lider al Centrului pentru libertăți civile din Ucraina, organizație care a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru investigarea crimelor de război, în toamna anului trecut, alături de organizația Memorial, din Rusia, și activistul bielorus pentru drepturile omului Ales Bialiatski. Centrul pentru libertăți civile a fost premiat ”pentru eforturile sale remarcabile de a documenta crimele de război, încălcările drepturilor omului și abuzurile de putere”. Până în prezent, Centrul pentru libertăți civile a documentat zeci de mii de crime de război comise de soldații ruși în timpul războiului cu Ucraina.

”Supraviețuitoarele violenței sexuale adesea nu sunt pregătite să spună ce s-a întâmplat organelor de aplicare a legii sau apărătorilor drepturilor omului. Iar aceste persoane trebuie mai întâi ajutate să se recupereze  și apoi vor decide dacă vor sau nu să depună mărturie și să ia măsuri legale. Am intervievat, de exemplu, persoane care au fost ținute împreună pe teritoriul ocupat. Martorii mi-au povestit despre violuri regulate, dar victima însăși nu a spus niciodată un cuvânt despre violența sexuală. Deși a fost dispusă să îmi împărtășească detalii despre toate celelalte torturi mai grave”, este descrierea unor experiențe dublu traumatizante – atât în momentul producerii agresiunii, cât și ulterior, când trebuie să depună mărturie.

Interviul integral, în traducerea și adaptarea lui Vasile Ernu, pe România Curată.

ANALIZĂ. Cum propagă AUR aceleași mesaje ca partidul de guvernământ din Ungaria

Dincolo de disputa AUR – FIDESZ pe tema minorității maghiare din România, cele două partide se înfrățesc în privința a cel puțin cinci narațiuni aliniate la propaganda Kremlinului, scrie jurnalista Codruța Simina, într-o amplă analiză publicată pe Rise Project.

”O monitorizare făcută pe parcursul a 7 luni a mesajelor transmise de cele două partide și de liderii acestora în presa de limbă română și maghiară din Transilvania, precum și pe conturile acestora de social media, arată că – dincolo de coliziunile de oportunitate prin care ambele formațiuni marchează puncte la capitolul naționalism – AUR și FIDESZ livrează electoratului din Transilvania un pachet de cinci narațiuni similare, toate aliniate intereselor Federației Ruse și toate contrare intereselor UE”, se arată în analiză.

“În timp ce noi ajutăm refugiații, Ucraina ne desconsideră minoritățile”, este una dintre narațiunile comune ale AUR și FIDESZ.

România face eforturi financiare să ajute refugiații ucraineni, în timp ce Ucraina asuprește minoritățile, adoptând legi care restrâng drepturile acestora, este esența narațiuni. “România nu mai trebuie să ajute Ucraina dacă românii din Cernăuți sunt batjocoriți în continuare!”, îndemna George Simion, liderul AUR, în decembrie, 2022.

“Ungaria nu va putea în niciun caz să sprijine integrarea transatlantică și europeană a Ucrainei în timp ce școlile maghiare din Transcarpatia sunt în pericol.”, scria pe pagina sa de Facebook ministrul de externe ungar Péter Szijjártó în martie 2023, după o întâlnire cu Ilze Brands Kehris, adjunctul Secretarului General pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite. Szijjártó adăuga: “În timp ce primim copii și elevi care au fugit din Ucraina în 1300 de școli și grădinițe maghiare, în timp ce 99 de școli primare și gimnaziale maghiare din Ucraina sunt în pericol de închidere din cauza legii educației ucrainene.”

Analiza completă și toate cele cinci narațiuni comune ale AUR și partidului de guvernământ din Ungaria, pe Rise Project.

Rusia după Prigojin

Revolta trupelor Wagner l-a ajutat pe Putin să treacă peste o linie pe care până atunci ezita să o treacă: represiunea împotriva propriilor forțe convenționale, susținute de membri ai aceleiași „majorități patriotice” din care face parte Putin însuși, cu riscul de a lăsa perplexă o parte a acestei majorități, scrie Alexander Baunov, cercetător la Centrul Carnegie Berlin pentru Studii Ruse și Eurasiatice, jurnalist, publicist, filolog și fost diplomat.

Cuvântul „trădător” rostit de liderul regimului-grup trebuia să aibă consecințe. Altfel, un sistem construit pe principii și practici informale, conceptuale, mai mult decât pe instituții formale, risca să devină neguvernabil. Absența unor semne clare de pedeapsă pentru Prigojin, etichetat drept trădător, apariția sa în Rusia după exilul său anunțat în Belarus, aparițiile sale în Sankt Petersburg și chiar la summit-ul Rusia-Africa au fost interpretate tot mai mult ca semne ale neputinței și laxismului sistemului, care interpretează acum principiul „totul pentru ai săi și legea pentru dușmani” într-un mod extrem de larg, explică Alexander Baunov.

Moartea lui Prigojin ar putea deveni o sursă de probleme pentru sistem la fel de mult ca și impunitatea sa. Pe parcursul „operațiunii speciale”, Prigojin a devenit unul dintre pilonii unei Rusii beligerante. Cei mai activi susținători ai războiului și oponenții actualei elite îl deplâng pe Prigojin ca pe un erou, exprimându-și în același timp încrederea că a fost ucis exact și precis la ordinele de sus. Nici ei și nici purtătorii de cuvânt oficiali nu promovează încă versiunea distrugerii sale de către, de exemplu, serviciile de securitate ucrainene sau occidentale, ceea ce ar însemna că acestea sunt omnipotente chiar și în cerul de deasupra reședinței de la Valdai a șefului statului rus.

Acest lucru adâncește divizarea în tabăra militaristă pe care Prigojin a inițiat-o. Cu toate acestea, dispariția sa, la fel ca arestarea lui Girkin și dizgrația generalului Surovikin, poate fi adresată tocmai acestor grupuri sociale hiperactive.

Analiza integrală, pe România Curată.

Cine sunt ucrainenii care curăță toaletele dintr-un mall din București: „Dacă vrei să întreții patru persoane, nu contează ce muncești”

Reporterii de la Libertatea au fost într-un mall din București să-i cunoască pe ucrainenii care ne spală toaletele, printre ei, un fost inginer și o femeie care a lucrat pentru administrația locală din Nikolaev.

”Înainte să se aprindă toate luminile și să se pornească muzica, mai mulți ucraineni lustruiesc Promenada Mall din București. La 9:00, într-o sâmbătă de la mijlocul lui august, obloanele magazinelor sunt încă trase. Cortina cumpărăturilor și a socializării se ridică peste o oră, pentru miile de oameni care vor ajunge aici.  Tatiana, 39 de ani, stoarce mopul într-o baie de la parter. Emilian, un tânăr de 18 ani, intră în toaleta bărbaților decorată cu faianță verde de la etajul al doilea, să vadă dacă totul e curat. Iar Olena, 41 de ani, șterge cu o cârpă mesele din fața restaurantelor.  Toți poartă același tip de tricou polo albastru închis cu numele firmei la care lucrează, Deep Serv. Este firma angajată de Promenada pentru curățenie. Iar compania a angajat ucraineni”, își începe reportajul Libertatea.

„S-au obișnuit să aștepte numai pomană.” „Drum bun la ei în țară, să lupte acolo dacă e război ori să se relaxeze la plaja lor, cum văd în diferite media.” „Ucrainenii din sud puteau merge în nord-vestul Ucrainei, să se ajute între ei, dar interesul lor era altul! Vă dau o idee, mergeți cu camera ascunsă și aflați poveștile adevărate despre «săracii ucraineni».” „Românii au mai mare nevoie de bani din partea statului român.” Acestea sunt câteva dintre opiniile cititorilor, similare cu cele întâlnite și pe alte site-uri de știri sau pe rețelele sociale. Chiar dacă studiile arată că doar 1 din 1.000 de cititori lasă un comentariu, aceste comentarii transmit o stare de spirit.  De dimineață, într-un mall încă gol, comentariile sunt mai puține și faptele mai importante.

Poveștile de viață ale ucrainenilor care curăță toaletele din mall și răspunsul la care răspund toți cu ”Daaa”, pe Libertatea (foto: Eli Driu/Libertatea) 

”Știm care va fi viitorul Rusiei”. Interviu cu un celebru regizor rus, care a filmat în birourile Kremlinului

”Speranța legată de Putin a fost așa o situație stranie care aș putea-o ilustra printr-o imagine scabroasă. E ca și cum un proaspăt violator în serie care iese din pușcărie se duce la o tânără pe care o invită la film sau la o înghețată. Această speranță că totul se va rezolva, că acest tip galant, fost violator în serie, va deveni un prinț, cumva s-a întâmpla și la noi. Că un fost specialist al KGB, pregătit să fie un cadru a unei structuri de forță, care e pregătit să gândească și acționeze altfel în societate va invita Rusia la democrație? A crede că el va participa la organizarea societății altfel, la o dezvoltare a instituțiilor și mecanismelor democratice fiind un produs al unui cu totul alt sistem e o eroare”, susține Vitalie Manski, regizor rus de film documentar, născut în Ucraina, la Liov, cu acces la viața nefardată a președinților ruși, într-un interviu cu Vasile Ernu.

Manski e singurul regizor care a făcut filme cu ultimii trei președinți ai URSS, respectiv Rusiei, precum și pentru filme cu mare rezonanță globală, precum Martorii lui Putin și Under the Sun. A pus bazele festivalului de fim documentar ArtDocFest, întrerupt anul trecut, în urma manifestării opoziției regizorului față de invazia Rusiei în Ucraina. De altfel, criticile și acțiunile legate de agresiunea Rusiei au început încă din 2014, după anexarea Crimeei de către forțele armate ale Kremlinului și s-au intensificat în ultimii doi ani, după declanșarea războiului. Nikita Mihalkov, cunoscutul regizor rus premiat cu Oscar, dar și susținător al lui Putin, l-a dat în judecată pentru calomnie și, în urma solicitărilor acestuia, a ajuns pe lista persoanelor căutate de regimul de la Kremlin.

”Anturajul din jurul lui Elțîn, ”familia”, a făcut această greșeală fatală de al aduce pe Putin. Dar trebuie să amintim că atunci, toți cei care au lucrat pentru Elțin, chiar și eu am lucrat la campania lui, închideam ochii la nerespectarea unor formalități, sau respectarea procedurilor, pentru că dușmanul cel mare era declarat Ziuganov cu al său Partid Comunist. Noi toți ne temeam de revanșa comunistă”, explică, acum, Vitalie Manski.

Pe larg despre cum vede omul care a făcut documentare în culisele Kremlinului ascensiunea lui Putin, responsabilitatea lui Elțîn, războiul din Ucraina ori viitorul Rusiei, în discuția cu Vasile Ernu, pe România Curată.

Crezul putinismului dezvoltat. Ce vrea Kremlinul cu ”Fundamentele statalității ruse”, noul curs, obligatoriu de luna viitoare, pentru studenții ruși

Propaganda Kremlinului a atins un nou nivel – o nouă disciplină universitară, „Fundamentele statalității ruse”, pe care toți studenții o vor studia începând cu luna septembrie, lansată, deloc întâmplător, înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor.

Unul dintre obiectivele noii discipline, dezvoltată la comanda și sub supravegherea blocului politic intern al Kremlinului, e declarat în mod explicit în programă: prevenirea creșterii sentimentelor de opoziție în rândul tinerilor, insuflându-le „un sentiment dezvoltat de cetățenie și patriotism”, arată Andrei Perțev, jurnalist, corespondent special al ziarului Meduza, într-o analiză pentru Carnegie Endowment for International Peace.

Ideea istoriei ca o cursă de ștafetă a civilizațiilor este foarte convenabilă pentru conducerea de vârf a Rusiei. Din moment ce sunt suficient de norocoși să conducă o civilizație tânără, nu trebuie neapărat să își calculeze pașii și riscurile, să dezvolte economia și să conducă o politică externă rezonabilă. Tinerii vor ierta totul și vor anula toate greșelile, Rusia va deveni lider în orice caz, explică jurnalistul de la Meduza.

Kremlinul vrea să le impună rușilor o credință oarbă, încercând să o susțină cu un erzaț de știință. Însuși Fundamentele statalității a fost elaborat în cadrul proiectului „ADN-ul Rusiei” – și acesta este, de asemenea, un joc de terminologie științifică. Pe aceleași baze pseudoștiințifice, autoritățile vor încerca să-și formeze loialitatea față de ele însele. Cetățenilor li se va vorbi despre o viziune specială asupra lumii și un sistem de valori pe care trebuie să le împărtășească în virtutea „apartenenței la civilizația rusă și la societatea rusă”.

Citește pe România Curată, analiza detaliată a lui Andrei Perțev.

Mituri despre refugiații ucraineni. Și demontarea lor. Tu știi câți ucraineni lucrează în România și în ce domenii?

Refugiații nu aleg să fie refugiați. E doar o ultimă opțiune care le-a mai rămas când asupra orașelor și caselor lor cad bombe. Dar, nu de puține ori, asupra lor se aruncă o anatemă nedreaptă, din cauza expunerii la propagarea unor mituri propagate și multiplicate involuntar (din lipsă de informații reale) sau intenționat (de persoane și diferite grupuri care au interese să mențină o stare de conflict și/sau ură la adresa ucrainenilor).

UNCHR (Înaltul Comisariat pentru Refugiați al ONU) România a demontat o parte dintre cele legate la refugiații ucraineni. Astfel, toi refugiații ucraineni din România ar încăpea pe un stadion mare (un număr cu mult, mult mai mic decât cel al ucrainenilor care doar au trecut prin țara noastră), aproximativ 80% dintre cei rămași sunt femei cu copii, 40% sunt angajați (în România ori în Ucraina și alte țări, prin telemuncă), majoritatea copiilor sunt înscriși în sistemul de învățământ, de asistență socială beneficiază doar o parte dintre refugiați, iar România are beneficii, la rândul ei, de pe urma refugiaților care lucrează deja la noi în țară (o mare parte în domenii care necesită studii superioare).

Cele 9 mituri despre refugiații ucraineni, demontate de UNCHR, le puteți citi pe România Curată.

Ortodoxia nucleară, teologia ”lumii ruse” și rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în războiul de ocupație al regimului Putin

Fenomenul cel mai important în anii 90 este cel al dizolvării statului, instituțiilor statului, legilor și economiei. Criza imensă de legitimitate a satului și haosul economic a adus o violență socială fără precedent. În acest gol imens lăsat de stat, instituții, societate, economie vine Biserica Ortodoxă Rusă (BOR), dar și diverse culte, care să înlocuiască sau să ofere o alternativă. BOR, în mod special, devine un element central în noua configurație social-politică. Acest lucru se va simți mai ales odată cu instaurarea regimului Putin. Regimul Putin, în procesul său de reabilitare a statutului, economiei, societății aduce BOR în plin plan, arată Vasile Ernu, specialist în spațiul ex-sovietic, într-o amplă analiză, pe România Curată, în care analizează rolul BOR în susținerea regimului Putin și războiul de ocupație din Ucraina.

În 2009 a apărut un termen nou în limba rusă: religarhia. Religarhia este o combinaţie între religie şi oligarhie care face trimitere la o situație veche într-un context nou: amestecul ierarhiei BOR cu structurile Statului şi cu cele financiare. Religarhul este un înalt demnitar apropiat de elitele puterii şi economice care conduc Statul. Religarhia este diferită însă de formele politice cunoscute precum hierocraţia (Israelul antic) sau de teocrația medievală, când structurile religioase preluau rolul statului. În statele postcomuniste ortodoxe asistăm la un soi de relansare a tradiției bizantine adaptate unui nou context social, politic şi economic. În Rusia, fenomenul devine foarte vizibil în perioada lui Putin și mai ales odată cu alegerea noului Patriarh al Rusiei, Chiril (2009). Tandemul Putin – Chiril instituie această religarhie, explică Vasile Ernu.

Ortodoxia nucleară, sau Ortodoxie atomică, este o versiune a conceptului ”ideea rusă” potrivit căreia Ortodoxia – confesiunea care reprezintă Rusia – și scutul nuclear sunt cele două componente ale securității Rusiei. Cu toate acestea, problema sfințirii armelor de distrugere în masă rămâne una controversată pentru BOR. Există opinii polarizate: de la afirmația că Biserica nu ar trebui să binecuvânteze deloc armele, până la apărarea practicii de sfințire a oricărui tip de armă.

Pe larg, despre raporturile dintre stat și Putere, începând cu perioada stalinistă și până în prezent, despre doctrina celei de-”a treia Romă”, fundamentarea rolul mesianic al Rusiei, religarhie și ortodoxia nucleară, în ampla analiză de pe România Curată (aici).

De ce tac rușii? De ce nu se răzvrătesc? Răspunsurile unui rus distins cu Premiul Nobel

”Acum există o luptă pentru viitor. Există o luptă pentru ceea ce va fi. Există o bătălie pentru cum va fi societatea. Cine va câștiga – junta sau cetățenii liberi?”, s-a întreabat, retoric, Dmitri Muratov, redactorul ziarului Novaia Gazeta, laureat al Premiului Nobel, în discursul despre războiul din Ucraina și situația din Rusia, ținut la Global Media Forum.

”Programul juntei a fost formulat, probabil, de cel mai popular șef al unei companii militare private, miliardar, supermanager Evgheni Prigojin. Permiteți-mi să vă reamintesc programul său, el l-a subliniat: „Nu mai construiți poduri și teatre. Toată Rusia ar trebui să lucreze în fabrici de apărare. Pentru o vreme, Rusia ar trebui să devină Coreea de Nord. Copiii elitei ar trebui să se întoarcă din străinătate în Rusia. Efectuați o mobilizare generală. Închideți granițele.”, a subliniat Muratov.

Laureatul Nobel arată, însă, că noua generație nu e dispusă să urmeze un asemenea apel. ”Noua generație, născută sub Gorbaciov și puțin mai mult, nu este gata să se sacrifice. Această generație construiește viitorul, în timp ce autoritățile din Rusia încearcă să îmbunătățească trecutul. Aceasta este o generație unică uimitoare, aceștia sunt profesioniști, aceștia sunt oameni cu empatie ridicată. Mulți dintre ei și-au părăsit patria, mulți pentru totdeauna. Probabil știm cine a plecat pentru totdeauna. Acești oameni își iau animalele de companie cu ei. A existat o creștere de 26 de ori a numărului de cipuri pentru animale de companie, deoarece oamenii pleacă definitiv. Între 700.000 și un milion de tineri au părăsit Rusia. Nu vor să ucidă. Și nu vor să fie uciși”, a punctat Dimitri Muratov.

Discursul, pe larg, aici. Merită citit!

De-asta e bine să citim despre Rusia. Mai ales despre Rusia contemporană. Și să ne alegem informați lecturile. Sunt unii, istorici, sociologi, jurnaliști, care se documentează și scriu de ani buni, ba chiar decenii, despre nașterea puterii și ambițiilor lui Putin. Scriitorul și jurnalistul Vasile Ernu (născut în URSS, cum el însuși se prezintă, vorbitor de rusă și bun cunoscător al spațiului ex-sovietic) a făcut o selecție a cărților traduse recent în limba română, care merită citite pentru a înțelege ascensiunea lui Putin și cum s-a ajuns la războiul din Ucraina. Le puteți găsi în aceste zile (24-28 mai), la unul dintre cele mai importante târguri de carte din țară, Bookfest, dar și în librării (fizice sau online). 10 recomandări, aici:

Proiectul ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare” este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt dosponibile la www.activecitizensfund.ro.