Un medic de 33 de ani, a lăsat un bilet de adio în care avertiza asupra problemelor de sănătate mintală în rândul rezidenților. Moartea sa tragică subliniază presiunea sistemului medical și necesitatea sprijinului psihologic pentru profesioniștii din sănătate.

Medicul care s-a sinucis: „Nu mai am nimic de oferit”

Will West, un medic de 33 de ani care efectua un stagiu la spitalul Universității George Washington, a lăsat în urmă un bilet de adio în care atrăgea atenția asupra problemelor de sănătate mintală cu care se confruntă rezidenții medicali, avertizând că aceștia se află „în pericol real”. Will, cunoscut pentru tenacitatea sa, s-a confruntat cu lipsa de suport și stresul din programul de rezidențiat, simțind că problemele sale devin copleșitoare. Deși fratele său, David, a observat că tânărul nu se află  în apele sale, acesta a reușit să-l liniștească temporar. La câteva zile după ultimul apel, Will a dispărut și s-a sinucis, relatează Washington Post.

Familia lui Will consideră că presiunea enormă a rezidențiatului l-a împiedicat să caute ajutor pentru sănătatea mintală, ridicând întrebări despre câți alți rezidenți ar putea fi în situații similare. Înainte de moartea sa, Will a scris două scrisori, pe una dintre ele familia a făcut-o publică. Tânărul medic avertiza asupra problemelor de sănătate mintală în rândul colegilor săi.

Nu este prima dată când se atrage atenția asupra acestei probleme, în 2020, o tânără doctoriță și-a pus capăt zilelor în New York. Experții subliniază că este esențial ca instituțiile medicale să prioritizeze sănătatea mintală a medicilor pentru a preveni tragedii similare.

„Imperfecțiunea nu este permisă”

Will West, medic în rezidențiat la George Washington, a evitat să solicite ajutor pentru sănătatea mintală, deși se confrunta cu depresie și era diagnosticat cu ADHD. Fratele său, David, a explicat că Will nu avea o reticență față de terapie, ci se temea că solicitarea de ajutor în rezidențiat ar putea afecta negativ cariera sa, pentru care muncise din greu.

„Imperfecțiunea nu este permisă. Nici slăbiciunea nu este permisă. Atunci când există, este tratată cu dispreț, în loc să fie o oportunitate de învățare și creștere.”, a spus David despre experiența de rezidențiat a fratelui său.

Mai mulți rezidenți de la acest spital le-au vorbit jurnaliștilor despre un mediu stresant, unde depresia părea normalizată. Aceștia se simțeau captivi, numărând minutele până la plecare pentru a fi singuri acasă.

Administratorii universității, prin purtătoarea de cuvânt Julia Metjian, nu au răspuns întrebărilor specifice legate de moartea lui Will, dar au emis o declarație generală, subliniind că siguranța și bunăstarea studenților și rezidenților sunt priorități esențiale. Declarația menționează că GW oferă resurse pentru sprijinul sănătății fizice și mentale, inclusiv consiliere confidențială gratuită.

„Siguranța și bunăstarea studenților, facultăților și personalului GW – inclusiv a rezidenților noștri – este cea mai mare prioritate a universității”, se arată în declarație.

„Pur și simplu am rămas fără benzină”

Will a lăsat un bilet de adio pe un Post-it galben, pe care a notat „contact de urgență” împreună cu numele și numărul de telefon al tatălui său. A așezat acest bilețel pe o foaie acoperită cu ultimele sale cuvinte, scrise cu grijă.

Scrisoarea începe printr-o scuză, tânărul spune că acest gest este cel mai bun mod de a se despărți, recunoscând că mulți merită mai mult, dar că nu se poate discuta deschis despre astfel de lucruri, motiv pentru care se mulțumește cu un bilet.

El a explicat că niciun eveniment recent nu a jucat un rol în decizia sa de a-și pune capăt zilelor.

„Pentru cei care vor fi afectați negativ de acțiunile mele, îmi pare foarte rău. Pur și simplu am rămas fără benzină și nu mai am nimic de oferit.  Celor care se află într-o poziție de autoritate asupra rezidenților, le reamintesc simplu că am venit la voi căutând posibilitatea unei vieți mai bune. Unii dintre noi au provocări pe care nu le vedeți sau trecuturi de care nu sunteți conștienți.”, a scris el

Scrisoarea lui Will a continuat: „Există și alți rezidenți care duc acum o adevărată luptă pe viață și pe moarte – o luptă care se duce atât în interiorul, cât și în exteriorul clinicii/spitalului. Adesea, această luptă poate provoca simptome care seamănă foarte mult cu lenea, lipsa de motivație sau risipa de inteligență, toate păcate de neiertat în profesia noastră.”

„Sper că se poate face un efort pentru a înțelege, sprijini și îndruma rezidenții, mai degrabă decât doar pentru a-i evalua și a-i conduce spre cel mai înalt potențial al lor ca medici. Pentru a fi clar, există și alți oameni cu un risc real aici, la GW.”, a adăugat tânărul.

El încheie cu cuvinte frumoase pentru prietenii și mentorii săi: „Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați fost alături de mine. Vă doresc toate cele bune. Cu sinceritate, Will West”

Un tânăr hotărât

Will West a fost întotdeauna un tânăr hotărât. Prietenul său, Michael Christensen, a observat devotamentul lui Will, care a intervenit rapid pentru a opri sângerarea unui bărbat rănit într-un accident grav, păstrându-și calmul până la sosirea paramedicilor.

Will era pasionat de activități creative, cum ar fi realizarea de căsuțe din turtă dulce cu sora sa, Lucy, și iubea sporturile, inclusiv cursele de ștafetă. El a cumpărat și adaptat o ambulanță pentru a o folosi ca locuință în timpul studiilor de medicină la Universitatea din Utah.

La George Washington, sănătatea mintală a lui Will West a suferit o „cădere semnificativă”. A trecut printr-o despărțire și a fost afectat de îndoieli legate de competența sa ca medic. Întrebările care îl frământau includeau temeri legate de gărzi și abilitatea de a trata pacienții în siguranță. Familia lui crede că un acces mai bun la resursele de sănătate mintală, inclusiv întâlniri regulate cu specialiști, ar fi fost esențial.

La înmormântarea medicului rezident, mama sa, Lisa West, a spus: „Era extrem de independent, retras, hotărât și încăpățânat. Și este posibil ca, dacă am fi făcut tot ce era omenește posibil, el să fi fost încă în acest loc.”

La trei luni după moartea lui Will West, aproximativ 75 de rezidenți de la Spitalul Universitar George Washington s-au mobilizat pentru a cere îmbunătățiri în sănătatea mintală și condiții de muncă mai bune, purtând pancarte cu mesaje precum „Câți rezidenți mai trebuie să moară?”. Unii dintre participanții la miting au vorbit despre efectele epuizării, iar alții au  menționat dificultățile în accesarea terapiei. Rezidenții au decis să formeze un sindicat pentru a aborda provocările sistemului rigid de formare medicală, un demers sprijinit de Will.

Cinci actuali și foști rezidenți care au lucrat cu Will au descris o cultură în care se pune multă presiune, unde medicii supervizori foloseau metoda socratică și semnalizau public greșelile. Deși Will era considerat talentat, muncitor și empatic, el a fost criticat pentru că se opunea unui sistem care nu avea sens pentru el.

„Veriga slabă se sinucide”

Mama sa a găsit un bilet scris de Will: „veriga slabă se sinucide”.

Cu puțin timp înainte de moartea sa, Will s-a frustrat din cauza sistemul de gardă bazat pe vechime, pe care îl considera nedrept. Rezidenții nu au observat că avea probleme, crezând că va trece peste dificultăți și va absolvi stadiul de rezidențiat.

În martie, părinții lui Will au fost informați de poliție despre descoperirea trupului său. În zilele anterioare, el își luase concediu medical și își golise contul bancar, lăsând bani pentru fratele său. După moartea lui, părinții au discutat cu conducerea programului de absolvire, sperând ca moartea lui să fie o chemare la acțiune.

În urma acestei tragedii, oficialii de la George Washington au transmis comunității medicale o listă de resurse de sănătate mintală, inclusiv un program de asistență pentru angajați și o platformă de terapie online. Universitatea a promis că toți rezidenții din primul an vor avea o întâlnire introductivă cu Centrul de Reziliență și Bunăstare.

„Universitatea este conștientă de și se străduiește să elimine stigmatul înrădăcinat cultural care a interferat mult timp cu dorința medicilor de a căuta ajutor pentru, uneori, condiții mentale care pun viața în pericol”, potrivit declarației instituției de învățământ.