Marţi, 6 iunie, dis de dimineaţă, după sărbătoarea de Rusalii – cea a pogorârii Duhului Sfânt – întâlnesc o „recoltă” serioasă de victime ale unor agresiuni, la I.M.L.Cluj, cu o istorie care de care mai diversă, semn că între români se aşterne tot mai persistent …fraternitatea. Din mulţimea de inşi scrijeliţi pe diferite părţi ale corpului, am ales două cazuri care dovedesc faptul că într-un stat de drept ca al nostru deocamdată nu Legea e stăpână, ci aceeaşi „sfântă” bâtă sau, mai bine zis, ciomag.

Dl. Tarzan din Căşeiu a plătit scump trecerea pe terenul vecinului!

Demolat, romul Tarzan din Căşeiu, tată a opt copii, priveşte în gol… Se află la I.M.L.Cluj şi numai intervenţia asistentei medicale îl trezeşte la realitate, semn că nu e-ntruna sin zilele sale cele mai faste.

Face formele necesare consultului, după care îmi povesteşte, cu amabilitate, tărăşenia de care a avut parte în urmă cu câteva zile şi, mai ales, de pe urma căreia a ajuns direct la spital: „Eu trăiesc din ce câştig cu calul şi căruţa. Şi, grăbit să ajung mai repede acasă am trecut pe terenul vecinului. La un moment dat şi-a făcut apariţia acesta, înarmat cu o bâtă groasă şi noduroasă.

Degeaba i-am tot cerut iertare şi i-am spus că nu o să mai trec niciodată pe terenul lui, că m-a luat la „omor”. M-a pocnit rău peste mână şi mi-a rupt-o într-o secundă, apoi m-a mai altoit şi peste spate. Şi, mulţumit de ispravă, m-a lăsat să plec.” Bietul Tarzan a ajuns repede acasă, graţie calulului său şi a tot bolit, în tăcere, până marţi, 2 iunie – când s-a prezentat, în sfârşit, la Spitalul Municipal Dej.

„Acolo mi-au pus mâna în ghips, iar eu m-am dus la poliţie şi am făcut plângere pe numele vecinului meu. Acum el tot vrea să se împace cu mine – şi l-a pus pe frate-său, care lucrează în Spania, să mă sune şi să-mi ceară să-l iert. Ori, eu, la această oră sunt praf, abia mă mai mişc şi nici nu am cum să fac rost de bani pentru pâinea copilaşilor mei… Pe de altă parte, n-am făcut niciodată nimănui rău şi, sincer, nici lui nu i-aş face. Dar voi mai vedea ce se întâmplă şi o să mă hotărăsc mai târziu.”

Bărbatul de 40 de ani este poftit în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce la fel de pleoştit, cu un certificat în care medicii i-au recomandat între 45 şi 50 de zile de îngrijiri. Şi, înainte de a-şi lua rămas bun, adaugă:

„Cu actele astea mă duc direct la poliţie şi le depun acolo. Repet, nu ştiu încă ce o să fac, dar văd eu”. Apoi părăseşte instituţia medicală clujeană, grăbit să-şi întâlnească piranda care-l aşteaptă afară…

Dl. Ioan, ciobanul, a îndrăznit să-şi ceară cele patru salarii restante!

La doi metri de dl.Tarzan aşteptase să intre în cabinetul de consultaţii şi un bărbat longilin, în vârstă de 61 de ani. Îmi mărturiseşte, amabil, că  e cioban de o viaţă, se numeşte Ioan şi e originar din comuna Borşa.

De asemenea, spune că până ieri îngrijea cele 530 de oi ale d-lui Baciu (n.n. – ce nume predestinat!), patron din Răscruci… Povesteşte acesta, cu glas pierit: „Am două coaste rupte, de la o lovitură de ciomag şi de pumn ale d-lui Baciu.

Am îndrăznit să-i cer salariul meu, care întârzie de patru luni… Când a auzit lucrul ăsta, a sărit ca ars şi mi-a spus că numai bani visez, după care a înşfăcat ciomagul şi m-a pleznit cu el de nu m-am văzut, plus încă un pumn. Atât a fost. Eu m-am pitit, n-am căzut şi când mi-am revenit cumva am mers cu microbuzul la fratele meu, la Borşa, de unde am chemat salvarea.

Am ajuns, într-un târziu, la U.P.U. Cluj-Napoca, iar aici am rămas internat încă două zile, pentru că lovitura primită n-a fost chiar o joacă. Acum m-am prezentat la I.M.L., ca să pot să-l dau pe patron în Tribunal şi la Poliţie pentru tot ce mi-a făcut! Pe lângă asta, o să merg şi la A.N.A.F., să-l întrebe şi ăia de ce nu mi-a făcut acte de angajare!”

 Bărbatul intră apoi în cabinetul de consultaţii şi se întoarce după câteva minute cu un certificat în care i-au fost recomandate 30 de zile de îngrijiri medicale.

„Credeţi-mă, chiar şi cu două coaste rupte pot să spun că am avut noroc, având atunci pe mine haine groase… Dacă eram mai uşor îmbrăcat putea să mă omoare fiindcă loviturile lui au fost năprasnice, date cu multă ură! Pentru asta nu-l las şi merg până la capăt împotriva lui”!

Salută apoi politicos şi, în timp ce-şi împătureşte cu grijă certificatul, urcă scările, spre ieşirea Institutului de Medicină Legală Cluj…

 

                                                                                   Sorin Grecu